Ii mai stiti pe-astia? Nu-mi vine sa cred ca au trecut mai putin de trei saptamini de cind i-am adoptat. Weekendul trecut le-am imbunatatit situatia locativa si au trecut cu brio testul stramutarii in pamint nou si in ghivece mai spatioase. Busuiocul pare fortos ca un tauras croit pe treaba. Ardeiul pare inca plapind, insa a facut inte timp citeva flori, semn ca vrea sa-mi spuna ceva. Marin cel roz are vreo doua tentacule noi, care cresc in laterale, l-am scapat de paienjenii microscopici care-l umpleau de pinze din ora-n ora.

Propuneri de reconversie profesionala: aprod, cititor de sentinte cu moartea, announcer la gara, voice over la rodeo, crainic de licitatie cu strigare, Cruella Devil in varianta cu travestiti a „dalmatielnilor”, arma sonora pentru fluidizat ambuteiaje sau alte aglomerari de orice fel (oameni, animale, insecte, copaci), coercitiv pentru copii rai, infractori irecuperabili si pacienti ce refuza medicatia, purgativ universal, curativ pentru nimfomanie si/sau priapism. Alte propuneri?

Stimate bou mioritic care-ai facut credit ca sa-ti pui termopane la balcon,

Iti inteleg perfect exuberanta si tumultul visceral distructiv manifestat in momentul in care ai hotarit sa te apuci de treaba simbata dimineata, devreme. Poate ca si eu am dat cu toporul sau am facut pipi pe pereti cu o noapte inainte de a ma apuca sa-mi renovez casa pentru care m-am indatorat pe viata. Sau poate nu. Numai ca tu, bivole dizgratios, ai gasit de cuviinta sa initiezi ritualul despartirii de istorie cu ciocanul, facind tandari vechile geamuri fara sa te gindesti ca zgomotul pe care-l faci va distruge ireparabil starea de veghe in care poate ca unii dintre vecinii tai, hahalerele, inca isi petrec ora opt si jumatate a diminetii de simbata. Nu ti-ai pus nici problema, daunator citadin puturos, ca unele dintre bucatile de geam vor cadea dincolo de balustrada ta soioasa, pe aleea de acces din fata blocului, creind mai mult zgomot si panica printre trecatori. Prin creierul tau de musca verde sidefie (de cadavru si de ca*cat) n-a fluturat nici macar o clipa intrebarea daca nu cumva poti sa-ti dai jos geamurile slinoase si in vreun alt mod decit cel barbar la care ai apelat. Iti multumesc ca, in aceeasi zi, m-ai anuntat cu precizie elvetiana ca este ora cinci si ca somnul meu de dupa-amiaza trebuie sa se incheie. Ma dezic de natia din care facem parte amindoi in acelasi procent, asa ca nu-ti doresc sa-ti crape tot peveceu’ inainte sa termini de platit creditu’, boule!

Cind publici comunicatele „de presa” ale Primariei Capitalei linga fotografiile cu tine pe motocicleta, cu tine in costum de baie sau cu tine la vreo nunta, inlantuita cu iubitul tau, muciacito latino cocalario cu pilozitati rebele, „blogul” e personal sau biznis? Cind imi povestesti despre cum ti-au scos tie colecistu’ plin de pietre in timp ce aveai si pancreatita, si ulcer, in acelasi spatiu in care incerci sa ma convingi ca esti un fel de purtator de cuvint al Primarului, care parte ar trebui sa ma intereseze mai degraba? Cind site-ul tau de „director de comunicare” care esti tu director de comunicare contine pe prima pagina o fotografie numa’ buna de hai faiv si alte saituri cu pitzipoance de periferie, iar deasupra capului ti se invirtesc sugestiv si amenintator trei ciori in flash, ma lasi sa fac misto de tine in fiecare zi de-acum inainte pina te intorci la butic, unde ai fi de-a dreptul competenta? (First seen via piticu.ro)

Jojo si Catalin „Teava” Catoiu, doi autostopisti pe contrasens.

La sfirsitul anului trecut, Romprest trimbita de mama focului despre cum o sa cistige o licitatie pentru serviciile de curatenie din bazele NATO amplasate pe teritoriul Germaniei. Pentru cei care n-au chef sa citeasca articolul si nici nu stiu cine este Romprest: o firma romaneasca de salubrizare, curatenie, paza si alte alea, detinuta de Florian Walter si cocalarul pursinge Cristian Borcea, ambii actionari la Dinamo. Veveveul nu ne mai spune nimic despre deznodamintul acelei licitatii, intre timp Romprest a bagat anul asta ceva bani pe TV si a devenit destul de prezent pe strazile bucurestilor. In ce fel?

Intr-un fel care nu numai ca nu i-ar califica vreodata pentru o baza NATO, dar chiar si in bantustanul romanesc ar trebui cel putin amendat. Acceptam faptul ca nu doar in Romania gunoierii umbla agatati de utilaj ca, pe vremuri, legionarii din Patrula Mortii. Insa individul din imagine are drept echipament de lucru o simpla vesta reflectorizanta si atit. Bermude, slapi, miinile goale. Despre vreo masca pe nas si pe gura (ca doar lucreaza cu deseuri si mizerii de toate felurile) nici nu se pune problema. Nea Borcea, daca ai economisi o havana si doua ceaorme pe zi, crezi ca ai reusi sa intri in legalitate macar din punctul asta de vedere?

Aflu cu stupoare de la Stiri ca o luna de consultanta in marketing electoral costa sase mii de euro. In fraza urmatoare mai aflu si ca o campanie electorala de sector de Bucuresti costa cu totul aproximativ cincizeci de mii de euro. Fiti amabili, fac si eu o intrebare: s-a hotarit cineva sa sparga piata pentru la toamna si a inceput o campanie de lobby in sensul asta? Si inca una, cascadata: dupa atitea experiente electorale, matura presa romaneasca mai pune botu’ la facturile „obligatorii” trimise de candidati si partide catre Curtea de Conturi? Puah, ce-am mai ris…

Azi i-am scris lui Victor Kapra. Eu auzisem de el, el nu stiu daca auzise de mine. I-am pus o intrebare. Sigur, complicat si abuzator de vorbe cum sint, i-am scris mai mult de un rind. Pentru ca nu-l cunoasteam si pentru ca, in definitiv, un necunoscut ii punea, din senin, o intrebare. Nu i-am cerut un sfat, nu i-am solicitat consultanta, n-am intentionat sa-i maninc din timp. Mi-a raspuns in mai putin de o jumatate de ora, mai mult decit darnic in puncte de vedere generate de propria lui experienta si observatie. Nici pretios, nici sfatos. Pur si simplu pregatit sa impartaseasca din ceea ce stie si gindeste. Si asta pe scurt in opinia lui, aflat cu un picior in vacanta. Victor nu e oricine, iar oamenii de felul lui au ajuns raritati. N-o spun cu bucurie si tare mi-as dori ca in lumea asta a ifoselor si a vesnicului „n-am timp” sa luam in calcul ca un raspuns util si constructiv are sanse mari sa cistige respect si admiratie pe termen mult mai lung decit o tacere condescendenta sau un reply in doi peri. Multumesc (din nou), Victor Kapra!

Am un chef nebun de munca, de facut lucruri, de gustat fructe mari si zemoase care la inceput sint doar eternele citeva cuvinte scrise pe o bucata de hirtie. Am un galop fortos in calciie pentru ca stiu exact ce vreau sa fac si cum va arata la final. Sint mai sincer si mai direct decit e cazul si asta nu ma incomodeaza deloc. Inca nu visez job si slaiduri, ca atunci cind eram in Buftea, dar vad foarte clar incotro ma indrept, asa ca alerg intr-acolo. Daca vrei sa alergi cu mine, fa-o doar ca sa imi dai un punct de referinta mult in avans, pot sa trag si mai tare. Fara dungi trasate in praf. Alearga pe ceea ce ar fi fost culoarul meu daca am fi luat startul impreuna, voi avea grija sa nu-ti stau in cale, dar nu incerca sa-mi pui piedica. Nu te opri ca sa-ti legi, chipurile, sireturile atunci cind simti ca te ajung din urma mai curind decit, din ratiuni marunte, sperai ca o voi face.