ÎNTRU EDIFICAREA CETINULUI

Pentru că Cetin are mici nelămuriri întemeiate în legătură cu miturile despre femeile braziliene, chiar dacă n-oi fi eu expert în localnice, hai să dau o mână de ajutor.

Despre pilozităţi. Ştim sigur că „epilarea braziliană” s-a cam inventat aici. Adică inghinal ca-n palmă şi anal ca-n gaura cheii. Sub treizeci de ani nu prea vezi tuleie pe la subţioară. Fetele cam merg pe la salon săptămânal pentru procedee complete. Braziliencele, în majoritate, gustă din plăcerile carnale de timpuriu, probabil că media de vârstă pentru începerea vieţii sexuale pendulează undeva între 13 şi 16 ani. Asta pentu că se dezvoltă fizic foarte devreme şi soarele arde tare. Ceea ce nu e neapărat un lucru bun, căci până de curând mă întrebam de ce văd atâţia copii frumoşi cu mame atât de urâte. Sexul timpuriu şi cachaca în exces urâţesc şi consumă repede. Şi mi-e teamă de generalizări, ştiu o fată de 22 de ani care are trei copiii şi care arată de înţepeneşti, probabl că va fi atrăgătoare şi dincolo de 30, dar cu siguranţă e un caz rar. Pe de altă parte, înclin să dau dreptate mitului privind preferinţele masculilor brazilieni pentru păr pubian şi „naturel” în general. În segmentul „hardcore”, dincolo de zonele comerciale şi turistice, la ţară cu precădere, obiceiul cu inghinalul nu se bucură de prea mare succes.

Un lucru e cert: braziliencele fac măcar două-trei duşuri pe zi. Plus băile în ocean, dacă-l au. Am îmbrăţişat brazilience în toate momentele zilei: dimineaţa, după jogging, la distracţie cu dans, după o tură de muncă în bucătărie sau în căldură etc. N-am simţit niciodată nici măcar cel mai fin iz suspect.

Dinspre partea cu sexul anal, mi-e teamă că o să-i dezamăgesc pe fantezişti. Treaba asta e atât de personală şi subiectivă, încât înclin să cred nu e un sport practicat mai abitir decât prin alte părţi. Brazilienii sunt un popor foarte amestecat ca origini. Europoizii au rădăcini portugheze, italieneşti, spaniole sau franţuzeşti. În ordinea asta ca procentaj al populaţiei. Negroizii sunt în majoritate cu bunici şi străbunici africani. Oricât aş lăsa să vorbească aptitudinile fizice superioare ale celor cu pielea închisă la culoare, mi-e greu să extapolez asta automat şi la performanţele musculare şi de apetit ale anusului. Dacă mai pun la socoteală şi că brazilienii posesori de penis nu sunt chiar cei mai fini cunoscători ai tehnicilor cavalereşti amoroase, e posibil ca multe răspunsuri ale superbelor brazilience să fie identice cu ale minunatelor românce: „Am încercat de curiozitate, dar nu mi-a plăcut. M-a durut.” Apăi să nu-i blastămi că ne strică ploile, mama lor de brute?

Dspre „femei uşoare”… Ce ştiu eu din cercetările efectuate până în prezent? Că localnicele din zonele turistice sunt atât de plictisite de clişeul ăsta, încât nici măcar nu se mai sinchisesc să privească lateral. Dacă au ele chef, ies la pescuit ştiind că vor avea parte de o captură indiferent de situaţie. Că localnicele din zonele neturistice sunt atât de hămesite după prospături încât le este imposibil să refuze tot ce arată cât de cât a bărbat care nu pare localnic. O categorie distinctă pare cea a albelor celibatare din zona Sao Paolo, care cam dau kilometrajul peste cap dacă scapă în concediu la ocean. În rest, „abundenţa de sex” poate fi susţinută de două teorii destul de credibile: 1. clima şi educaţia sănătoasă le permit fetelor să se simtă libere şi să-şi urmeze instinctele mai mult decât în alte culturi; 2. orice societate care conţine un număr mare de familii sărace încurajează automat sexul pe bani, aspect de care Brazilia cu siguranţă că nu duce lipsă.

Băieţi, în orice femeie potrivită există o braziliancă nedescoperită. E misiunea voastră să o găsiţi şi să vă bucuraţi de asta ;)