Cum să nu vizitezi Brazilia

Lencois, Chapada Diamantina, Bahia, Brazilia. By night.

Mă mai întreabă unul-altul cam cum ar fi bine să-şi plănuiască o vacanţă pe-aici, prin Brazilia, şi în general nu ajungem la discuţii serioase ori cât de cât concrete. Poate că, înainte de orice gând, cel mai bine ar fi să căutaţi prin împrejurumile internaute, câteva date de-astea banale, gen suprafaţă, populaţie, să vedeţi o hartă, să identificaţi o listă de „top destinations” recomandate de alţii etc.  Treaba asta e valabilă în general pentru orice teritoriu nou pentru voi, unde nu aţi mai fost niciodată şi unde intenţionaţi să petreceţi o vacanţă. Şi pentru că, repet, încă nu am ajuns la nimic concret până acum cu niciunul dintre aceia care mi-au pus întrebări în treacăt, iată o listă scurtă de premise şi motive despre cum nu ar trebui să te gândeşti să vii în Brazilia în concediu.

• Dacă nu vii la Carnaval, la Rio, nu-ţi plănui o vacanţă de zece zile în Brazilia. Patru zile sunt doar drumul. O zi de cazare şi de odihnă după un drum foarte lung, în care de obicei mergi cu minimum două avioane. O zi e aceea „înainte de plecare”, zi din care măcar o parte o pierzi cu chestiuni administrative. Rămâi cu vreo patru zile „full” în care, dacă eşti genul „turist maratonist”, eşti sortit extenuării. Costul biletului de avion reprezintă o parte foarte consistentă a bugetului tău de vacanţă, ar fi absurd să plăteşti atât în condiţiile în care experienţa turistică în sine ar fi lipsită de valoare.
• Nu veni în Brazilia dacă nu ştii dinainte ce vrei să vezi şi ce tip de experienţă vrei să-ţi oferi. Vrei party? Vrei plajă? Vrei natură? Vrei surfing? (serios, ultimele trei nu sunt neapărat congruente din punctul de vedere al timpului şi energiei pe care le presupun) Vrei experienţe culturale? Vrei senzaţii tari? Le poţi avea pe toate, dar nu în două săptămâni. Pentru maximum de experienţă, ai nevoie de mobilitate mare, toate astea sunt întinse pe toată suprafaţa Braziliei şi, dacă nu te-ai uitat încă pe o hartă, ţara asta e cât toată Europa, iar cursele interne cu avionul nu sunt chiar neglijable ca preţ. Drumurile sunt bune, dar lungi.
• Nu veni în Brazilia pentru că ţi s-a spus că e ieftin. E drept, cu puţină chibzuială poţi cheltui în două săptămâni de stat aici cam tot atât cât ai dat pe biletul de avion, dar e bine să nu uiţi că eşti turist şi că eşti în vacanţă. Şi brazilienii ştiu asta. Dacă nu vii „la punct fix”, la cineva care stă aici şi e cu tine de când ai sosit la aeroport şi până pleci, cineva care să vorbească limba, să ştie unde să te ducă şi să-ţi dea informaţii vitale, ai toate şansele să plăteşti de multe ori cel puţin dublu sau triplu faţă de preţul real. O fi euro azi 3,01 reali brazilieni, dar asta înseamnă şi inflaţie, asta înseamnă şi că localnicii în multe cazuri speculează psihologia turistului cu card de euro.
• Nu te gândi la Brazilia ca la o destinaţie de vacanţă în următoarele câteva condiţii de natură personală. Ai o repulsie pentru oamenii de culoare, îmbrăcaţi sumar. Te deranjează discuţiile pe ton ridicat (fără urmă de contradicţie sau ceartă) şi oamenii gălăgioşi. Faptul că moneda ta e de trei ori mai puternică decât cea locală, că poporul tău are o istorie de patru-cinci ori mai lungă decât a brazilienilor sau că porţi haine „de firmă” îţi asigură un sentiment de superioritate. Nu accepţi că fiecare individ are un ritm propriu, că societatea din care provii e diferită şi prezintă, în general, tendinţa uniformizării oamenilor.
• Nu te pregăti, ca bărbat, pentru turism sexual. Adică bine-ar fi să nu-ţi propui ca şi „must” să bifezi o experienţă sexuală în Brazilia. Primejdiile sunt multe şi legile despre asta, cam incomode… Poţi să dai lesne peste o minoră fără să ştii, poţi să pici în vreo ambuscadă „familială” pentru care ai şanse să plăteşti un preţ măricel şi diversificat, poţi să-ţi strici vacanţa. Dacă nu ştii portugheză, în câteva zile e aproape imposibl „să agăţi” ceva care să-ţi îndeplinească în mod pozitiv memorabil curiozitatea. Desigur, poţi să plăteşti pentru astfel de servicii dacă te împlineşte sexul pe bani, „asta devine după facultăţi”. Pentru fete e mult mai simplu, ca de obicei. Dacă mai eşti şi blondă, cu ochi deschişi la culoare, preferabil plinuţă şi amatoare de experienţe ebenine, poţi rezolva problema din prima oră după ce ai ajuns.