FERIXOFONISTUL

sâmbătă, 5 iulie, 2008 la 2:14 pm

Am uita sa-l intreb cum il cheama. Intii mi-a ciulit urechea cu un „Summertime” exemplar, executat mai mult in aparte, pentru colegii linga care astepta sa-i iasa clientii din oficiul starii civile. S-a prins ca-l ginesc si s-a apropiat zimbitor, cu mustiucul intre buze. Am crezut ca vrea sa-mi ceara bani, dar mi-am dat seama ca voia doar sa se simta si el bine la munca :). Si da-i cu Girl From Ipanema, One Note Samba si alte citeva „jobime” jucause, cu ochi stralucitori si bucurosi de admiratia nedisimulata a auditoriului. Cind mi-a mai spus si ca e pitestean, ca s-a nascut in tigania Popii Sapca si ca acum sta in Trivale, am conchis pentru sine ca Dumnezeu mi-a dat o simbata fericita. Multumesc. PS: Stiu ca veti observa si singuri, dar mi se pare senzationala comuniunea dintre saxofon si bratara ceasului.

TRACY AND BOBBY, SITTING IN A TREE, KEY AI ES ES AI EN GI

vineri, 4 iulie, 2008 la 1:51 am

Nu cred ca a reveni din cind in cind la muzica virstelor trecute e un semn de batrinete. Poate ca la 33 de ani ascult Vibe FM pentru ca la 10 ani inghiteam cu placere Jarre, Tangerine Dream sau Isao Tomita fara sa inteleg mare lucru. In seara asta sensibila mea doamna m-a condus catre Tracy Chapman si Bobby McFerrin. Catre prima asa cum ii imbratisam vocea pe vremea liceului. Catre cel din urma, asa cum l-am descoperit destul de tirziu, la concertul din Romania, ocazie cu care am fost de acord cu el in privinta faptului ca „Don’t Worry, Be Happy” este cu siguranta cea mai proasta creatie a lui.

Bobby McFerrin – Circlesong Three

Tracy Chapman – Bridges

ODEURS DE BUCHAREST

luni, 9 iunie, 2008 la 10:21 pm

Celor care isi duc zilele in cutii prin care aerul repune permanent in circulatie emanatiile tuturor creierelor si cururilor frecate de birouri, celor care fumeaza in masina cu geamurile inchise, celor care maninca pe tastatura sau la bufetul din cladirea in care lucreaza, celor carora le e teama ca o musca le poate provoca moartea, celor care se duc cu masina sa-si ia un pachet de tigari sau o cola, celor pentru care mersul pe jos sau sportul sint adevarate primejdii, celor care au uitat ca inca mai exista si altceva decit aparate, automate, inlocuitori si mult plastic, celor carora li se pare ca maninca sanatos daca la prinz baga ciorba de burta si ceafa cu cartofi, iar seara se rezuma cu stoicism la un iaurt 90% stiintific, le transmit cu drag ca in Bucuresti miroase a tei.

THE WONDERFUL SOUND OF MUSIC

joi, 10 aprilie, 2008 la 10:07 am

Raindrops on roses and whiskers on kittens
Bright copper kettles and warm woolen mittens
Brown paper packages tied up with strings
These are a few of my favorite things

Cream colored ponies and crisp apple streudels
Doorbells and sleigh bells and schnitzel with noodles
Wild geese that fly with the moon on their wings
These are a few of my favorite things

Girls in white dresses with blue satin sashes
Snowflakes that stay on my nose and eyelashes
Silver white winters that melt into springs
These are a few of my favorite things

When the dog bites
When the bee stings
When I’m feeling sad
I simply remember my favorite things
And then I don’t feel so bad

GET YOUR FILTHY HANDS OFF MY DESERT!

vineri, 4 aprilie, 2008 la 2:14 am

Ce faci de fiecare data cind ti se demonstreaza nu doar ca nu contezi, nu doar ca esti reprezentat de indivizi care nici macar nu inteleg cind sint luati la misto, pacaliti cu o bataie fraterna, pe umar, ci si ca, indiferent de ceea ce-ti doresti, indiferent de ceea ce tu crezi ca e bine, fractiunea de micron pe care o reprezinti nu apare in filmul lor nici macar in lista de figuratie? In cel mai bun caz, iti aduci aminte ca, de fapt, ti se rupe. Ca drumul tau, familia ta, oamenii tai, bucuriile tale sint cele care conteaza. Ca pina si propriile desertaciuni sint mai importante, mai frumoase, mai nobile, mai curate decit tot gunoiul asta care, mai devreme sau mai tirziu, o sa te ucida. Oops, sorry, didn’t mean that…

PRIMA ZI DE SAMIT

marți, 1 aprilie, 2008 la 10:59 pm

Am fost bolnav. Coldrex, Stodal, tuse cutremuratoare, Stodal, Coldrex. Am lucrat la un chestionar pe teme pe jumatate noi pentru mine si mi-a placut. Asta dupa ce mi-am dat seama, intr-un tirziu, ca trebuie sa ma documentez destul de adinc pentru niste raspunsuri cit de cit de bun simt. La televizor au fost multi militieni. Cel mai mult m-au fermecat aia care zburataceau oamenii de pe trotuar „ca sa ne fie si noua mai usor”. Asta chiar in fata la antena, unde probabil iar iesise cineva sa transmita „din mijlocul orasului”.

STELLA ARTOIS FOR FRIENDS

duminică, 30 martie, 2008 la 11:26 pm

Lume multa, oameni din agentii, citeva figuri publice si multe fete dragute simbata noapte, la Palatul Bragadiru, unde Stella Artois s-a gindit sa ofere prima petrecere pe 2008. Ajutati de Emag!c din punct de vedere al artistilor si de BoomPR cu invitatii si resevepeurile. Daca piarul m-a darimat cu textul aproape cretinoid al invitatiei, reteta oferita de Emag!c a fost aproape o desfatare: Otros Aires, adica un tango mai natural, mai autentic si mai viu decit plictisitorii si preamarketatii Gotan Project, apoi Electric Brother, intr-un set destul de ambiental cit sa nu deranjeze, destul de sofisticat cit sa nu te lase indiferent.

OT PITESTI. LICEUL.

sâmbătă, 22 martie, 2008 la 12:04 pm

O noua vizita rapida prin orasul natal mi-a permis sa ajung si la liceu, drum pe care n-am reusit sa-l fac data trecuta. Liceul Teoretic Nicolae Balcescu. Colegiul National IC Bratianu. Sau Puscaria. Sau Bastilia. Sau fabrica de lemne. Sau Balcica. Lenebe. Liceul de baieti. Probabil, intre timp, de baieti-baieti. Asta cu „fabrica de lemne” era dintr-o butada demonstrata de-a lungul istoriei. Din ce se fabrica viorile? Din lemnele de la Balcescu si coardele de la Zinca – liceul de fete.

Am intrat ca in scara blocului. Ba nu, mai usor, intrucit la scara blocului am interfon. Portile auto – larg deschise. Cosmelia portarului – goala. Nu m-a intrebat nimeni absolut nimic si, in cele citeva zeci de minute cit am stat in zona, nici picior de paznic sau bategard. Ca doar nu mi-am rezumat vizita , dupa atita amar de ani, la exterioare. Am intrat in liceu, am intrat si in clase, dupa cum veti vedea mai jos. Am trecut pe linga o gramada de profi care nu m-au intrebat nici macar daca am un foc sau daca nu cumva stiu la ce clasa au ei ora.

OT PITESTI

joi, 13 martie, 2008 la 12:39 am

Motive nu prea vesele ori demne de poveste ma poarta zilele-astea catre Pitesti. Astazi am avut timp sa trec prin citeva locuri in care parca sa zic ca mi-au tremurat putin genunchii, locuri pe cit de familiare, pe atit de incarcate de o gramada de amintiri. Unele, pe cit de dragi, pe atit de triste. V-am adus citeva poze, va voi spune cite ceva despre fiecare in parte. Sint destul de multe, toate imaginile sint clickabile.

castanul

castan

Pe castanul asta il stiu din prima zi de scoala. Era pe drumul „interzis”, adica prin spatele pietii, nu pe drumul „normal”, prin fata pietii. Toamna era plin de castane pe care le doboram cu bete sau stinghii pierdute din lazile ce umpleau cea mai mare piata agroalimentara din Pitesti. Nu-mi aduc aminte sa se fi luat cineva de noi sau sa ne alunge. Castanele nu erau bune la gust, pe cele bune le-am descoperit mult mai tirziu, in alte conjuncturi.

PRIETENIE SI COMPROMIS

joi, 6 martie, 2008 la 2:35 am

Chiar… Cit compromis e intr-o prietenie adevarata, de lunga durata, intr-o prietenie temeinica, incercata in sute sau mii de piedici marunte, dar care s-a incapatinat sa reziste? De cite ori e „treaca de la mine”, de cite ori – „n-are cum se se schimbe” sau „asta este, ii sint prieten dincolo de toate bubele”? Si de cite compromisuri din cealalta parte ai apucat sa-ti dai seama? Institutia prietenului cel mai bun… Acela care stie absolut totul despre tine si care stie, la rindul lui, cele mai ascunse amanunte din viata ta. Alaturi de care te maturizezi, inveti, experimentezi, te bucuri, blestemi sau iti recunosti greseli. Si caruia ii amendezi erorile cu promptitudine si argumente din aceleasi sentimente durabile.

Prietenului cel mai bun ii cunosti in detaliu si calitatile, si defectele. Dintre cele din urma, unele majore, probleme adinci de caracter sau apucaturi transmise pe cale ancestrala. O vreme le amendezi. Dupa care te resemnezi. Pentru ca legatura este atit de puternica incit esti capabil sa accepti compromisul. Aproape ca intr-o casnicie, accepti partile proaste din dragoste pentru cele bune. Pe cele proaste nu le poti ascunde sub pres, nu poti face abstractie de ele mai ales in cazul in care propria constructie le respinge natural. Dar le lasi oarecum suspendate, in favoarea celor bune. Resemnarea presupune doar o reglare a vehementei, a intensitatii luptei. Vei amenda in continuare, vei reveni (si deveni) obsesiv asupra scheletilor din dulap. Din reflex sau ca un ecou mut ce parca avertizeaza. „Stii ca asta nu e ok din punctul meu de vedere!”