De la 1 ianuarie, slovacii plătesc cu euro cînd se duc să cumpere pîine, mîine, cîine… Cehii zic că se mai gîndesc, polonezii pierd şi ei teren, ungurii la fel. Dacă monedele lor au probleme, probabil că termenul 2012-2014 devine utopic şi pentru România.
Nici o treabă cu vampirii (sînt în sectorul Doamnei) dar asta e piesa primelor zile din 2009.
Destul de jenant, chiar dacă le-o fi spus cineva că pulimea din targetul Delaco nu suportă filmele româneşti şi n-a fost niciodată la cinematograf. N-aveţi cum să negaţi că spotul „împrumută” din scenariul „Filantropicii”, mai ales că secvenţa din film e, ca să zic aşa, unică. Asta pe la formă. Că pe la fond mă întreb cam cîtă sănătate zace prin toţi emulsificatorii şi prin toate surogatele din chestia asta moale şi aproape insipidă pe care încearcă Delaco s-o treacă drept sănătate curată. Sau Nea Toni le face la el acasă, după reţetă tradiţională, de la stînă? Behehehe!
Bonus hrană grasă pentru principii naţionale despre muşchi şi culturişti, forţă fizică versus flotări pentru creier. Apropo de grăsimi, parcă reglementările din industria lactatelor zic că proporţia la caşcaval tre’ să fie undeva între 40% şi 50 %. Iote ce zice unii care n-are muşchi pe piept: „Caşcavalul conţine grăsimi animale saturate aterogene care pun în pericol sănătatea sistemului cardiovascular.” Aşa că s-a cam sfărîmat şi cărămida cu care se băteau în pepturi autorii campaniei în momentul în care CNA interzisese difuzarea spoturilor la TV.
[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=oTPZkLV0jzI]
[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=IlWJRsIopb4]
Ştiaţi că în viaţa fiecărui bucătar, profesionist sau amator, există zile în care nu iese absolut nimic? De-asta n-am scris nimic despre ce-am făcut încercat să fac pe 31. Am stricat o compoziţie pentru fursecuri cu ciocolată şi am decis s-o arunc abia după ce am produs o tavă de…nici nu vreţi să ştiţi. Apoi am belit şi o cremă pentru tort, noroc că a salvat-o Doamna. Apoi am tăiat două maioneze de muştar. Apoi a cedat becul din bucătărie. Ducă-se!
Sau ce, credeaţi că talentoşii de noi pocnim din degete şi iese totul perfect de fiecare dată? Ştiu o grămadă de oameni care se ţin departe de bucătărie pentru că primele încercări mai complicate decît cartofii prăjiţi au eşuat cu strigăte. Pe de altă parte, există oameni care gătesc la televizor şi din mîna cărora n-aş mînca nici măcar o chiflă. Una e talentul, alta e pasiunea şi cu totul altceva perseverenţa. Gătitul după „standarde” şi figurile de mari chefi mi se par aberante în condiţiile în care avem din ce în ce mai puţin timp, iar audienţa ar putea învăţa cîte ceva de la toate emisiunile-astea de căcat.
Sau producem la TV doar pentru ca audienţa să saliveze abundent şi să înghită în sec? Gătitul acasă e cool, mai ales cînd te-ai plictisit de mîncat prin oraş, de ţepe, de plătit cît nu face, de ospătari idioţi şi de şefi de sală care mănîncă doar în restaurentale în care lucrează. Prînzul la birou, din caserolă, poate deveni un adevărat regal dacă preferi să te respecţi şi să te bucuri de propria creativitate şi de propriul talent. Şi, mai ales, să-ţi cîştigi confortul mental generat de faptul că ştii exact ce mănînci.
Şi mai ştiu cîteva sporturi pe care le-am putea practica anul ăsta. Gătitul în gaşcă, gătitul în weekend, pentru prieteni şi familie, prînzul de la birou, gătit prin rotaţie de fiecare conţopist din echipă. E posibil ca în 2009 unii dintre voi să se gîndească de două ori înainte să intre într-un restaurant şi mi se pare absolut firesc. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne întoarcem la sanvişuri şi la cutii de pateu. Uite o rezoluţie potrivită pentru anul ăsta: cum dăm mai puţini bani pe mîncare şi cum mîncăm mai sănătos în 2009? S-ar putea să vă propun cîteva soluţii, dar asta nu înseamnă că declar război cîrciumilor.
Aseară am decis să modific feedul, care pînă acum era doar parţial în FeedBurner. Ştiu că e o treabă dezbătută din greu în ultimele luni, nu ştiu încă dacă îmi va aduce avantaje concrete, dar merită o încercare. Îl ţin o vreme sub observaţie.
Noaptea, cînd dorm obosiţii de la CNA, Antena 3 scapă spoturi publicitare în calupurile de promo. Azi-noapte, exact înainte de ora 1:00, promo cu „News Magazine” (premium rău numele-ăsta) şi apoi spotuleţ nevinovat la totulredus.ro. Eu înţeleg că agregatorul de oferte şi discounturi aparţine Antena 3 SA, că asta scrie şi în footer, da’ bănuiesc că e un business de sine stătător, nu vreun cioc şou în care vorbesc doar laptopurile între ele, nespa?
Să te cheme Ioan Rusu şi să fii directorul Transgaz.
Dacă aţi văzut cumva filmul ăsta sau dacă-l veţi vedea la un moment dat, dincolo de tot ce vi se va părea nasol, prost făcut, aiurea sau mult mai slab în comparaţie cu filmele fantasy pe care le-aşi văzut pînă la el, ar fi bine să ţineţi cont de un lucru: este primul film făcut în România pentru „afară” în care efectele speciale şi cam tot ce înseamnă CGI au fost produse acilişa, în glodul mioritic. Corect, n-au arătat toate chiar „smanes”, „occi” sau „beton”, ca la americani cum ar veni, dar fiţi şi voi un pic mîndri că, totuşi, e o premieră. (Later edit: la cabral e hemoragie de critici de film şi experţi pe tema asta.) Din punct de vedere al strategiei de business cu pieţele străine, mişcarea MediaPro Pictures este, ca de aproape fiecare dată, mai mult decît inteligentă, portofoliul de servicii MPS îmbigăţindu-se cu o linie la mare căutare printre producătorii de filme cu buget mare, care vor să plătească mai puţin şi să se distreze mai mult, de banii economisiţi. Mai multe despre MediaPro Magic, în secţiunea dedicată pe site-ul MediaPro Studios.
Îmi place Corina Drăgotescu pentru că e ceva mai coerentă şi mai normală în discurs decît mulţi colegi de-ai ei. Ştie să-şi mascheze inteligent parti pris – urile, e clar că înclină şi ea, ca tot analistul imparţial, către propriile opţiuni, dar tot îmi place. De-asta m-am mirat s-o aud debitînd enormităţi aseară, la Realitatea. Marea ei surpriză, hrănită şi de broscuţele vînturiste de serviciu, era numărul celor ieşiţi să petreacă Revelionul prin pieţele Bucureştiului. Mult mai mare comparativ cu anii trecuţi, ziceau ei, şi generat în primul rînd de pofta românilor de a se întoarce la comunitate, de a face parte din ea, susţinea Corina Drăgotescu.
Părerea mea? Voi continua să cred, ca şi în anii precedenţi, că motivele pentru care oamenii ies prin pieţe de Revelion sînt mai multe. Sigur, unul dintre ele este nevoia de a exterioriza exuberanţa momentului, numărătoarea inversă de la miezul nopţii fiind un adevărat spectacol atunci cînd porneşte din mii de gîtlejuri. Ca la orice petrecere, nespa? Un motiv important pentru care anul ăsta e posibil să fi fost mai multă lume pe-afară este, cu siguranţă, faptul că destui dintre aceia care plecau de obicei de anul nou, acum au rămas în oraş. Şi alte motive, clasice şi foarte departe de nevoia de integrare în comunitate, pe marginea căreia broda aeară doamna Drăgotescu: concerte moca în pieţe, alternative dezgustătoare la televizor, mai puţină bătaie de cap în bucătărie, cheltuieli mai mici în general. Şi asta mie se pare chiar firesc.
Anul trecut am fost în Piaţa Revoluţiei la momentul zero şi ţin minte că, în timp ce mîna dreaptă ţinea paharul de şampanie, mîna stîngă îmi păzea buzunarele de musafiri nepoftiţi, foarte numeroşi prin zonă.
Design realizat de
Cele mai voi