Cel putin prima zi, in proportie de 90%. Dar cum a doua va fi numai cu Mark Earls, procentul va tinde catre 95% overall. Si parca un seminar de felul asta are gust mai bun atunci cind il platesti frumos din buzunarelul propriu si nu simti ca, dincolo de avantajul de a asculta pe viu niste oameni de la care ai de invatat, pe umeri porti si recunostinta cu aroma fina de obligatie fata de compania care ti-a platit participarea. M-am simtit mai relaxat decit la alte asemenea evenimente la care am participat in ultimii ani si cred ca i-am priceput mai usor, i-am ascultat cu mai mare atentie, mi-am notat o gramada de chestii. Asta si pentru ca am rezonat in buna parte cu ideile lor. Si asta pentru ca majoritatea vorbitorilor au fost de categorie grea.

Nu va voi povesti in amanunt despre continutul prezentarilor in primul rind pentru ca (hehehe) am platit ca sa stiu acum ce mi-au spus ele. In al doilea rind, pentru ca prefer sa ma rezum la esential. Si pentru ca e sezonul in care orice sereleu organizeaza cite o partuza la care e musai sa-si premieze furnizorii, clientii importanti si prietenii de la Fisc, am incercat sa impart conferentiarii de azi pe citeva categorii de premii virtuale.

Asa cum anunta Evensys pe site-ul evenimentului, ultima parte a primei seri de Inspire 2008 a fost rezervata sesiunii „Marketing Arena”, in care zece publicitari din „liga seniorilor” au prezentat, in cite zece minute, o idee sau macar un principiu pe care si-ar dori sa le vada realizate in 2008. Si asta nu oricum, ci in fata unui juriu format, din merketicieni si marketanti din mai multe companii importante pe de-o parte si din public pe de alta. Prima jurizare cu SMS-uri la un eveniment „inchis” la care am luat parte pina acum (si la care n-am votat). Si pentru ca in sala am fost prea ocupat sa-mi iau notite, va prezint mai jos cele zece idei cu tot cu emitentii lor, intr-un top personal si aproximativ, in care am luat in calcul si gradul de fezabilitate, si spectaculozitatea ideii, si gradul de necesitate al fiecareia. Am pastrat esenta, asa ca voi fi foarte succint, lasind ordinea in top sa tina locul oricaror comentarii.

Fin’ca sub dictonul „modestia este acea calitate a unor oameni lipsiti de alte calitati”, pe care inca ma chinui sa-mi dau seama in ce film sau la cine req l-am auzit, va zic rinjind ca un vitel indragostit: m-am trezit cu citat foto si text in sesiunea „Marketing Arena”, despre care ati citit mai sus. Daniel Gavrila, ex Lowe & Friends, actualmente Managing Partner la „Glue Advertising”, a inclus articolul meu despre indoorul Media Galaxy din toaleta Movieplex in scurta lui prezentare. Normal ca m-am bucurat. Pentru ca 1. e prima „victorie” de acest fel de cind am inceput sa scriu aici, 2. e semn ca ma citesc si citiva dintre oamenii din industrie, 3. e un mic semn ca nu scriu chiar degeaba. Multumesc si sa-mi fie de bine.

Azi am mers cu metroul. Dupa multa vreme. Din Unirii pina in Stefan cel Mare. Mai intii n-am reusit sa gasesc directia catre Stefan, ca nu era scrisa pe nicaieri. Ma simteam ca in primele zile de studentie, cind nu faceam distinctia intre Eroilor si Eroii Revolutiei. Mi-a explicat un tinar ca trebuie sa merg vreo opt-noua statii. Abia apoi mi-a adus aminte de varianta de pe tronsonul celalalt, pina la Victoriei, schimbat si inca o statie. Pe bune, m-am simtit de-a dreptul penibil.

Intre cele doua „uniri” m-am inecat in

Oare Andrei Gheorghe, Corina Caragea, trupa HI-Q, Tudor Chirila, Maria Popistasu, Ioana Barbu, soldatii NATO, preotii si copiii parintilor din acest clip si-au dat acordul sa le fie folosita imaginea in aceasta mizerie semnata cu mindire de catre niste indivizi pe care Zelea Codreanu probabil ca nici dupa tigari nu i-ar fi trimis? Eu nu cred. Video, mai jos.

Ma abtin de la comentarii. Observati in fisierele video de mai jos cum nu-si mai gaseste Johnny Raducanu rostul in primul film, cum ZDRANGANE totul si cine freaca o chitara in spatele lui Covaci.

Pornim de la principiul ca fiecare prestator de servicii de pe lumea asta, adica purtatorul de facturier, chitantier, casa fiscala etc. are, printre altele, datoria de bun simt de a fi pregatit sa dea rest in cazul in care activitatea lui presupune plati in numerar. De acord pina aici? Cum ar veni, el este „agentul economic”. Cum cu bani potriviti zic unii (rautaciosi) ca te duci doar la curve, se presupune ca „agentul” trebuie sa fie capabil sa dea rest si, ca o minima forma de respect, sa nu te trimita ca pe mucea, cu banii in mina, pe la alte magazine, pentru a-ti putea recupera bunurile achizitionate. Sa-mi ziceti voi daca gindesc strimb.

Probabil ca am eu probleme cu taxiurile din Bucuresti. Sau numai eu. Deja ar fi al treilea articol din serie, dupa acesta si acesta. Numai ca astazi a iesit cu scintei. Statea degeaba pe Buzesti. Il intreb daca e liber, imi face semn ca da. Ii arat tigara aprinda, imi face semn ca nu e cazul. E un limbaj simplu, pe car esint convins ca l-ati utilizat si voi de nenumarate ori. Asa ca sting tigara si ma urc in taxi. Zic: mergem acolo, dar o sa va rog sa o luati pe Paris pentru ca e posibil sa nu gasim chiar omor la ora asta. Zice: o luam pe unde doriti.

As vrea si io sa-l cunosc pe romanul stabilit in Canada, care a avut rabdare astazi de dimineata (ora Romaniei)  sa citeasca vreme de o ora si jumatate, capitol dupa capitol, micul meu jurnal talimb de intimplari marinaresti. Asta fin’ca propriul meu stomac ar avea reactii virulente in cazul oricarei incercari de recitire a respectivului pomelnic de amanunte irelevante. La modul cel mai sincer, ca tot se apropie Sarbatorile, ca sa am timp sa-i trimit o coronita si-o decoratie. Si-un Emetiral.

Minat de curiozitate, am pus la munca un soi de paste pe care nu le incercasem niciodata: casarecce. Si, daca tot am prins ocazia, am scris si despre Bechamel, in varianta simpla pe care inca o gresesc cu brio. Rezultatul, aici.

Allen Nedelcu scrie despre afisul PD cu „dirigintele” si surprinde corect citeva aspecte foarte interesante, numai ca eu cred ca e loc de o replica. Allen, afisul este, cu siguranta, ingenios. Omul este, dar nu este. Cu toate astea, afisul recunoaste si ca in „clasa” nu prea stim cite parale fac cei expusi la gazeta, motiv pentru care trebuie sa primeasca vesnicul endorsement pe care Basescu si PD il joaca de ani de zile. PD n-are oameni, n-a reusit sa scoata in fata nici macar vreo cinci indivizi care in timp sa nu mai aiba nevoie de „recomandarea” lui. Pentru electorat, tabloul ala pare ceva cunoscut, dar sigur nu e de la el din scoala. Trei figuri recognoscibile, Frunzaverde, Roberta si Bodu, dintre care al treilea mai la vale, printre necunoscuti, ca e chel si antipatic. Cit despre primii doi…ei sa fie sanatosi.

In alta ordine de idei,