PNG NU MAI ARE ADEPTI NICI PRIN METROU

Azi am mers cu metroul. Dupa multa vreme. Din Unirii pina in Stefan cel Mare. Mai intii n-am reusit sa gasesc directia catre Stefan, ca nu era scrisa pe nicaieri. Ma simteam ca in primele zile de studentie, cind nu faceam distinctia intre Eroilor si Eroii Revolutiei. Mi-a explicat un tinar ca trebuie sa merg vreo opt-noua statii. Abia apoi mi-a adus aminte de varianta de pe tronsonul celalalt, pina la Victoriei, schimbat si inca o statie. Pe bune, m-am simtit de-a dreptul penibil.

Intre cele doua „uniri” m-am inecat in baia de popor, unii fojgaind frenetic, atlii tirindu-se in coloana, obligindu-te sa-ti reglezi pasul dupa al lor. Dupa frisonul claustro-homofobic care mi-a facut palmele sa transpire, am reusit sa ajung la „trenul meu”. M-am destins la aparitia unei blondine cu privire de ciuta ranita in pulpa dreapta spate, atent dezvaluita pe ascuns de strampii grosi, cugaurele (sic!). Doi fomfaiti in treling isi dadeau ii masau cracii din priviri si-si dadeau coate. Au rinjit balos cins dameza s-a ridicat de pe scaun, ca sa coboare.

Pe scaune zaceau niste „ziare” cu logo-ul Partidului Necuvintatorilor Grobieni. Indoite in trei, miscate din loc doar ca sa elibereze cite un scaun. Unii, mai fara pretentii, se asezau pe ele. Nu e rau.