N-am sa fac apologia salatelor de icre pentru ca, in definitiv, sint o constructie destul de banala dincolo de savoarea incontestabila. De ce sint cele de stiuca ceva mai speciale? Pentru ca sint mai mari si mai nobile decit cele de crap, mai gustoase, mai colorate. Pentru mine, noutatea de anul asta e ca le-am facut integral cu ulei de masline din cel bun. Adica din cel cumparat din Grecia, din curtea oamenilor care l-au si stors (presat) la rece. Uleiul asta miroase si are chiar gust de mere verzi. Am evitat pina acum icrele frecate cu ulei de masline pentru ca, in general, ies amarui. De data asta e ok, probabil ca uleiul face diferenta.

In rest, aceeasi rutina

Ramasesem dator.

[youtube:http://http://www.youtube.com/watch?v=Lg84Q-aUCu0]

Excelenta combinatie. Compozitia din telina, mere, nuci si stafide a cerut singura cantitatea de sos de iaurt care nici sa n-o „naclaiasca” prea mult, nici sa nu ramina uscata si aspra. Ba a cerut singura si o cantitate infima de sare, care ii pune si mai bine in valoare aromele proaspete, dulcege. Yours, proudly.

Prima tava s-a cerut afara din cuptor destul de repede. Rezultatul e multumitor. Aromele s-au amestecat si s-au imbogatit una pe cealalta, oaia s-a patruns dar a ramas putin rosie, pastrindu-si din personalitatea rurala. Muschiul de vitel priveste putin de sus, raminind la o consistenta ceva mai aspra, dar numai de forma, pentru ca s-a patruns si el cit trebuie. Porcul, ca porcul, deh… se topeste de bucurie. Chiar si cascavalul a ramas in limite decente in aria fiecarei fripturi, fara a se intinde mai mult decit era cazul. Citeva mostre, mai jos.

Continuam cu treburi mai simple, acum ca alea complicate sint aproape de savirsire :). Salata asta e pe cit de simpla, pe atit de racoritoare si dornica sa-ti mai cuminteasca din apucaturile carnivore si indigeste din zona Craciunului si a noptii de Anul Nou. O capatina mare de telina proaspata si sanatoasa, patru mere potrivite, sucul de la o jumatate de lamiie, un pumn de stafide si unul de miez de nuca, un castronel d emaioneza cit mai usoara.

Am curatat telina si merele. Telina am taiat-o in felii potrivite, impreuna cu trei dintre cele patru mere. Da, am folosit robotul ca sa le maruntesc, pe razatoarea medie. Cit am spalat piesele robotului (e foarte relaxant sa speli vasele pe masura ce gatesti, ca sa ai mereu loc in chiuveta si pe linga tine), merele si telina au inceput sa lase zeama. Am luat cantitati potrivite din amestec si le-am stors bine in pumn.

Mornin’! Pai da, ca daca te culci la cinci jumate dimineata, e cam greu sa te trezesti inainte de prinz. Piftia de ieri mi-a creat o pofta acuta de filme, iar oferta vad ca e foarte bogata zilele-astea, mai ales pe Pro Cinema, HBO, AXN… Piftia a iesit perfect, s-a inchegat in mai putin de o ora dupa ce am pus-o in castroane, ma chinui sa urc un filmulet pe post de document istoric. Asadar, a doua zi de „live cooking blog”. In penultimul post de azi-noapte v-am povestit despre etapa de pregatire a ingredientelor principale pentru muschiul impletit. Fileul de porc si muschiul de vitel au stat toata noaptea in marinata despre care scriam mai jos. Impletirea este relativ simpla, dar cere putina indeminare. Dupa cum urmeaza:

Pe o tava incapatoare (sau pe un fund ceva mai lat) am asezat pe rind

Nu vi se pare un pic absurd ca anul asta au luat-o prea multi razna cu „tu esti Mos Craciun!”, „tu faci Craciunul” si asa mai departe? Adevarul este ca „tu esti Pro TV” suna atit de natural, incit li s-a parut si altora foarte firesc sa-l foloseasca pentru brandul lor.

Ziceam mai devreme ca urmatorul pe lista ar fi muschiul asta impletit, de sorginte musceleana foarte ciobaneasca. Adica muschi de porc, muschi de vitel, pastrama de oaie, cascaval afumat si ceapa verde plus alte citeva ingrediente. Intre timp am renuntat la pulpa de porc pentru ca nu i-am mai gasit rostul. Mai jos, ingredientele principale si alte citeva, care le vor insoti pe primele.

Am lasat cutitul „la cadru” pentru ca a fost extrem de inteligent, a functionat ca un bisturiu, dar asta si pentru ca este unul dintre cele pe care nu le-am folosit deloc de la ultima tocila.

Ei bine, s-a lasat cam greu convinsa. A fiert vreo opt ore, dar s-a lasat imblinzita pina la urma. Mai jos, foto cam lame de la festivitatea turnarii in boluri. Ceva mai tirziu, probabil dupa prinz, va prezint si rezultatul final.

Pai in asa o clocoteala, se cuvine a ne mai si racori pe dinlauntru cu o treaba clasica, in avanpremiera unei nopti ceva mai speciale. Cuba Libre. O stie toata lumea, chiar si cei care n-o deosebesc de un simplu „rum coke”. Eu il fac asa:

In shaker: doua-trei cuburi de cheata; un shot de rom clasic (Russeika de data asta) si unul de rom alb (Bacardi); doua felii de lamiie. Shake un minut. In pahar (mix, inalt): cinci cuburi de gheata pisate impreuna cu o lingurita rasa de zahar brun si doua felii de lamiie. Continutul shaker-ului se varsa in pahar, peste gheata, zahar si lamiie. Asta face cam jumatate din pahar, peste care torn pepsi pina sus. Decor: lamiie. De obicei, in pahar strivesc lime, dar n-am mai avut de data asta. Hai noroc!