Zapada frumoasa, foarte frumoasa. Se spune despre cei nascuti iarna ca sint mai degraba amatori de zapada decit de vreme calduroasa. Imi aduc aminte ca Max, catelul nostru de-acum vreo cin’spe ani, era nascut iarna. La fiecare zapada, il cuprindea o bucurie inimaginabila. Alerga prin nameti, clantanea bulgarii, sapa transee cu botul prin zapada si lumea lui cateleasca nu-l mai incapea. Nu-l mai bagam in casa cu orele, era de nestavilit. Zapada frumoasa de ieri dimineata s-a aratat inca din timpul noptii, cind caderea fulgilor parea sa ne spuna ca e pusa pe treaba serioasa. Cind m-am trezit, zapada estompase orice forma definita, orice urma de gri sau de negru. Vazute de sus, masinile din parcare erau toate niste forme identice, nu mai contau nici marca, nici capacitatea cilindrica. Dincoace, inspre lac, micile gospodarii si maghernitele altfel triste si slinoase pareau igluuri in care ziceai ca nu locuieste nimeni.

Am iesit sa ne recuperam masina de sub nameti, inarmati cu doua maturi inutile. Farasele s-au dovedit mai spornice, iar unica lopata a „asociatiei” le-a dat clasa. Am scormonit cu voiosie vreo doua ore si n-am avut treaba cu frigul sau cu oboseala. Dupa ghiftuielile din zilele trecute, efortul asta a fost mai mult decit necesar. Meticulosul vecin care a dat de curind Dacia istorica pe un Renault (first love never dies…) era inarmat cu un intreg arsenal de cirpisoare, lichide magice si lighenase. A facut-o boboc, dupa care si-a aprins tacticos o tigara, admirindu-si opera.

Zapada urita. E aceea pe care iresponsabilii de la drumuri au inceput s-o degajeze extrem de tirziu, urcind-o pe masinile parcate pe marginea strazii. O alta zapada foarte urita e aceea aruncata pe si in jurul masinii tale de catre ceilalti vecini din parcare. La asta se adauga si minciunile sfruntate, seninatatea cu care ti se raspunde „nu eu, eu am curatat-o de dimineata, cind voi nici nu veniseti…”

Cu toate astea, talerul cu zapada frumoasa atirna mai greu, asa ca sper sa va bucurati cit mai mult de ea, in zilele care v-au mai ramas libere. Cei nascuti iarna, desigur :D.

Happy TEN! Inspirata alegere sa-ti sarbatoresti aniversarea chiar in primele zile ale anului, cind destui romani consuma TV la greu. Anul asta m-au prins si pe mine la inghesuiala, cu Wag The Dog si Casino, iar miine probabil ca nu voi rata Raging Bull. Filme grele, filme bune, scene memorabile. Imi aduc aminte de primii pasi ai HBO in Romania, de PR-ul dragut pe care il facea pe-atunci Lidia Solomon (intre timp deja de multi ani la Vodafone), de micile campanii, la care au renuntat intre timp dintr-o minima logica functionala… Tin minte ca am avut un parteneriat cu ei pentru un concert Cher pe care l-au promovat cu niste concursuri la radio. Au dat Afise A0, cite un rucsac si CD-uri originale cu cel mai recent, la vreme aceea, album Cher. Problema a aparut cind si-au dat seama ca reprezentantul in Romania al casei de discuri (Sony parca) nu avea decit vreo cinci CD-uri pe stoc. Asa ca le-au comandat direct din US. :)

Dincolo de tot balastul infernal si de reluarile pe care le difuzeaza din ratiuni comerciale, HBO merita aplauze pentru filmele bune, filmele vechi si filmele romanesti pe care se incumeta sa le difuzeze. Un mare minus, insa, pentru filmuletul cu osanale testimoniale pe care il difuzeaza zilele-astea, care nu transmite mai nimic, in care frazele sint strimbe si nenaturale si care mai e si foarte prost filmat, regizat si editat. Mie mi se pare mai mult decit inutil. Foarte lame sincroanele in care li se ureaza „mai multi abonati”. In rest, toate bune, HBO.

E facuta de mai mult timp, dar nu am apucat sa o urc. Eu am facut inot de performanta cind eram mai mic. Abia acum inteleg de ce unii dintre colegii mei practicau pi*atul in bazin cu atita nonsalanta :).

Azi a fost ziua curcanului intreg pe care l-am sarit pentru masa de Anul Nou. Curcanul intreg, pregatit in cuptor, te scuteste de prea multe pregatiri si bibiluri. In afara de cele citeva felii de usturoi cu care am impanat pulpele si pieptul, l-am indopat fara fasoane cu: stafide, alune de padure neprajite, banane, o jumatate de ananas taiat in cuburi, trei mere curatate. Aproape sapte ore in cuptor, la foc mediu. Din ora in ora, cite doua-trei linguri de ulei de masline distribuite pe toata suprafata „animalului” si jumatate de pahar de apa. Aproape de final, un dus cu jumatate de sticla de bere neagra. In farfurie, in afara de propriul sau sos si continutul de fructe (care s-au copt aromat intr-o combinatie barbar de gustoasa), l-am dres cu dulceata de fructe de padure. No comment.

Catre ce culmi ale josniciei tindem, din moment ce putem fura chiar si patura cu care cineva inveleste ciinele aciuat de vreo doi ani pe linga scara blocului? Asta in conditiile in care afara viscoleste. I-am cumparat alta. Sint curios cit de repede dispare.

Cred ca este cel mai bine scris si mai „politically correct” album al Parazitilor. Are vorbele mai bine legate decit oricare alt album de pina acum, insight social mai corect decit in trecut, umor mai fin, mai „lucrat”. Io i-as zice „maturitate”. Plus featuring-uri bune de tot, good stuff. Mai putin treaba de la final, cu avortonu’ agitator. Nici nu stiu cum sa-i zic, da’ e proasta si miroase urit. Asa ca dau skip. In rest – thumbs up de la piesa o1 pina la 20.

Sa porti ceva rosu. Ce? O camasa, o batista, o cravata, o pereche de chiloti, o soseta… Pai culoarea ma norocoasa e verde. Nu conteaza, trebuie sa ai si rosu. Pai rosu cu verde…cam complementar… Nu conteaza, e de bun augur. Daca merg la imbulzeala si imi iau un cap in gura, se pune rosul de pe bot?

Sa ai bani in buzunare. Cam citi? Multi! Relativ la ce? Nu conteaza. Sa ai bani de hirtie. Adica euroi? Merg si leii. Pai sint din plastic. Nu conteaza, bancnote sa fie. Cardurile se pun? Nu stiu, nu cred, mai bine cash. Deci scot de pe card ca sa-i tin in buzunare? Daca mi-i fura cit ma uit la artificii? Pai te uiti si tu cu miinile pe buzunare.

Sa-ti intre in casa un barbat, daca se poate cu bani. Cind? Primul care-ti intra in casa dupa miezul noptii dintre ani. Pai cine? Oricine, barbat sa fie si cu bani multi. Citi? Vezi mai sus. Bine, intru eu primul. Da, dar sa fii atent in zilele urmatoare.

Pe 01.01.08, la ora 00:13:58, un om extrem de trist, singur si deviat cauta pe google „fu*aiuri de revelion”… Cam dezaxat mod de a-ti incepe anul, nu credeti?

Reset. Liniste, calm, expectativa deloc incordata. In asteptarea relaxata a noutatilor care stiu ca nu vor intirzia. Am incheiat „live cooking blog” cu vreo trei ore inainte de a incheia treburile in bucatarie, dar ultimele istorioare nu mai meritau un loc distinct in experiment. La miezul noptii, momentul de exuberanta cu ochii larg deschisi. O sticla de Mumm racita din timp de cumnatul Cristi, pahare de sampanie din sticla pe care am decis bucuros sa le desprind din colectie. Pe-al meu l-am spart dupa 12 fin’ca asa fac eu de citiva ani buni, sparg ceva in noapte de Anul Nou. Sunet cumplit in Piata Revolutiei, artificii dragute pe care Clara, nepoata mea, le-a savurat cu ochii dilatati si aposi de uimire sincera. Hoti de buzunare. Multi. Apoi chillin’, care probabil ca va dura citeva zile.