[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=ppPKDFw9IFM&eurl]

M-am plictisit doar eu de ceea ce as putea numi categoria „glumite cu manele”? Un filon de continut si creatii mai mult sau mai putin originale, dar cu siguranta din ce in ce mai putin amuzante. Au dat unii manele la radio „generalist” si legal primele cinci-zece dati la misto, apoi pentru ca fanii genului s-au inmultit pe fracventa. Mai in gluma, mai in serios.

O poveste atit de simpla, incit poate fi spusa doar din imagini. Click foto.

L-am vazut mai devreme pe bardul Socaciu la inutila emisie a Mihaelei Tatu si mi-am adus aminte de niste lugubre zvonuri teveriste care mi-au ajuns in urechi in urma cu mai multa vreme. Ei bine, odata cu plecare „Surprizelor”, cel mai trist, cel mai dezgustator si cel mai rapanos simbol al televiziunii care suge de la trei tite se vrea simbata in prime time. Da, nevasta socaciului, membru marcant al C.A. al institutiei in cauza, nimeni alta decit Marina Almasan. Dar „se vrea” este aici o figura de stil. Oamenii din tvr spun ca adevarata mama a penibilului cotcodaceste in stilul caracteristic subliniind de fiecare data ca babanul slot de simbata seara i se cuvine si, mai mult, ca este singura „vedeta” a televiziunii nationale care ar putea sa preia mostenirea pretentioasa a Andreei Marin. Nu cred ca sint singurul telespectator caruia i se face gura punga de fiecare data cind da cu telecomanda peste micuta enervanta, asa ca am putea sa cream un grup de actiune, sa vorbim la National Geographic si s-o mutam. La zoo.

Un obscur pop-under mi-a oferit astazi o mostra de umor involuntar tip „IP relevance”. Cu siguranta nu e un caz izolat, dar numele localitatilor in care cica ar salaslui tinerele producatoare din ciberneticul mioritic face toti banii. Pentru onanistii ajunsi pe-aici din intimplare: sint fake, baaah!

Ca doi clauni, ca doi mascarici care sigur nu te fac sa rizi, ca doi saltimbanci de care pina si circul politic romanesc, altfel colectionar al tuturor urdorilor lipicioase de pe obrajii pamintului, pare sa se jeneze. Amendamentul lu’ Ghita si Ion la reglementarile CNA, ele insele suferind inca de cangrene si varice securiste, pare un strigat din gitlejul puturos si plin de flegma buna, cu aroma de Wiborowa si ciocolata chinezeasca, a frumosilor ani ai televiziunii-sanvis. Un cac*t intre doua telejurnale.

Pondere egala intre „stiri negative” si „stiri pozitive”. Care, probabil in viziunea celor doi bufoni, ar insemna ca linga o stire despre cum dorm si bashesc alesii in Parlament trebuie musai sa existe si una despre cit de repede si elegant au votat legea privind drepturile castorilor de bulboana. Dupa o agera crima cu 76 de lovituri de cutit, o apriga documentare despre cit de frumos creste iarba in cimitire. Dupa un caz de coruptie, carnetul de note al unui eminent fiu de ministru. Dupa un cal ucis in bataie, o poveste de succes pentru care nu poti taia factura. In fine, dupa o stire cu zece balaoachesi care au violat o batrinica, o frumoasa poveste de dragoste la gradinita.

El le numeste inspirat „ideographii”. Dincolo de scirba viscerala fata de sistem, dincolo de savoarea caricatural-monstruoasa a personajelor care-i populeaza lumea din ginduri, Andrei Mituca mi se pare un excelent ilustrator contemporan. Nu doar inca un „digital artist”, ci mai degraba un portretist al propriilor fantome, un peisagist al societatii muribunde. Sint convins ca, directionat cu seriozitate si indepartindu-se putin de furiile anostului politic, Andrei Mituca si-ar putea cistiga cu usurinta un loc important printre cei mai buni ilustratori de carte si produse multimedia din Romania, trecind mai apoi catre industria entertainmentului digital. Il puteti vizita deocamdata aici, dar cit de curind urmeaza sa-si deschida o galerie online in toata puterea cuvintului. Eu ii urez succes.

Vara, cald, apa multa, fructe si parca o dai req de ciorba de burta sau de ceafa cu cartofi. In fine, in cazul modelinelor, il cam dai boalilor si pe el de piept de pui la gratar… Castraveti verzi si drepti cu iaurt? Cu un gind de usturoi si, eventual, citeva fluturari angelice din gene de marar? L-am numit aici pe Tzatziki, martie din postul prietenosilor si lacomilor greci. Doar un pretext pentru a va spune ca singurul loc (din Bucuresti) unde iaurtul grecesc e veritabil, adica exact acela pe care-l gasiti doar in Grecia, ramine Mica Ellada, magazinul despre care v-am mai spus. Are gustul, culoarea si consistenta ACELUI iaurt pentru care sint convins ca multi, gurmanzi sau gurmeti, ati facut sau ati putea face o adevarata pasiune.

Dupa semi-teapa de la Carnivore, ne-am luat, literalmente, potecuta, zece metri mai la vale. La Laguna Blu, pentru un desert cit de cit decent. Surpriza mare si placuta, in ciuda resturilor de tort deloc imbietoare de pe unul dintre rafturile frigiderului de pe terasa.

Nimic din ceea ce am citit despre deja celebra Churrascaria Carnivore, de pe malul Herastraului, nu s-a confirmat la fata locului. Simbata, fix la ora prinzului, eram singurii rataciti de pe terasa. Inauntru nu era nimeni, se stergeau pahare si se aranjau mese. Cu toate astea, am fost intrebati daca avem rezervare :)). Serviciul a supt big time, baietii executind mai multe braziliene cu cererile noastre deloc sofisticate. Avem ceai de menta. Ne-au adus ceai negru.

Ca americanii dau dovada de cinism revoltator mentinind trimiterea la Dumnezeu pe bancnotele de verzisori nu cred ca ar fi o mare noutate.