CASTRAVETI DREPTI

Vorbeam acum citeva seri cu un coleg, in drumul de la Buftea spre Bucuresti, despre terminologia specifica “epocii”, despre un adevarat dictionar propriu acelor vremuri si despre intelesurile ramificate ale unor termeni gen “coada”, “gostat” sau “oua de la achizitii”. Imi povestea despre un adevarat compendiu alcatuit la un moment dat de citiva oameni de litere (si lichele omniprezente) probabil una dintre multele lucrari de tip “marturie”, pe care unii continua sa le mestece cu o pofta incredibila, de care par sa nu se mai sature, nevrind sa accepte, probabil, ca inca avem comunismul in vene, in gesturi si apucaturi.

Discutia mi-a adus aminte de o regula de baza a codului bunelor maniere comuniste aplicate in alimentara. Cel putin la mine in oras drill-ul era sa te prezinti la intrarea in magazin cu sacosa in care mai luasei diverse chestii, din alte magazine. Linga casa de la intrare era o mustacioasa care numai cu asta se ocupa. Cumparaturile identice cu ceea ce aveau in magazinul in care intrai erau fie memorate de respectiva individa, impreuna cu fizionomia ta sau cu hainele pe care le purtai, fie insemnate cu pixul.

Cum una dintre cele doua alimentare de cartier era in piata cea mare a orasului, uneori ajungeai in magazin dupa ce rezolvai trebile de la tarabe: legume, fructe, o gulie etc. Suster era copil de stomatologi si se comporta pe masura. Ii dadea mina, era printre cei mai emancipati din gasca de la bloc, printre cei mai dezinvolti. Avea acea atitudine specifica acelora care stiau de-acasa ca isi pot permite sa ia “sistemul” la misto si ca nu trebuie sa se sinchiseasca de eventualele urmari ale vreunui act “antisocial”.

Ne ducem prin piata, cascam gura, cumparam diverse. Dupa care intram la alimentara pentru unul dintre motivele banale tipice vremii: vreo apa minerala, vreun crevete… Cerberul mustacios se prinde ca sintem suspect de vocali si voiosi, se posteaza in fata noastra si suiera cu suspiciune: “Prezentati sacosa, ce-aveti in ea?” Suster face un pas  fata, cracaneaza urechile sacosei de cirpa in fata individei si intreaba tare si raspicat: “Castraveti drepti ca pula mea aveti?”

Urlete, scandal, sa vina sefu’, sa vina sectoristu’! Am taiat-o spre casa si ne-am oprit din risul isteric abia cind am terminat de povestit tuturor celor din curtea blocului si cind repetasem de-atitea ori intrebarea cu pricina, incit isi pierduse orice urma de umor.