Se gaseste la o(ri)ficiul de stare civila al primariei sectorului cinci, care este condusa de ala micu’ de se exprima greu si cind reuseste face spume. Norma intreaga la paza si ordine, juma’ de norma la debarasat si spalat incinta de spumoase si piscoturi. Da’ nu oricum, ci in credinta si in siguranta, cu arma din dotare pe-o parte, cu laveta pe cealalta si cu catusele la briu,

Am uita sa-l intreb cum il cheama. Intii mi-a ciulit urechea cu un „Summertime” exemplar, executat mai mult in aparte, pentru colegii linga care astepta sa-i iasa clientii din oficiul starii civile. S-a prins ca-l ginesc si s-a apropiat zimbitor, cu mustiucul intre buze. Am crezut ca vrea sa-mi ceara bani, dar mi-am dat seama ca voia doar sa se simta si el bine la munca :). Si da-i cu Girl From Ipanema, One Note Samba si alte citeva „jobime” jucause, cu ochi stralucitori si bucurosi de admiratia nedisimulata a auditoriului. Cind mi-a mai spus si ca e pitestean, ca s-a nascut in tigania Popii Sapca si ca acum sta in Trivale, am conchis pentru sine ca Dumnezeu mi-a dat o simbata fericita. Multumesc. PS: Stiu ca veti observa si singuri, dar mi se pare senzationala comuniunea dintre saxofon si bratara ceasului.

Ori am eu o figura prietenoasa, ori abia acum constientizez avantajele sociale ale unei scule competente. Un lucru e clar: modelinele si vedetii au slabiciune la lentila si n-ai nevoie de ditai tunul ca sa te imprietenesti instantaneu cu ei. Ei simte, domnule. Simte pe loc mingiierea transfocatorului si stie ca, indiferent cit ar fi de departe, lentilele va surprinde starea lor intima de moment. Asa ca, incercati in alte mii de batalii inegale cu distanta focala, ei, vedetii si modelinii, se abandoneaza neconditionat declansatorului. Si asta nu doar o clipa sau doua, ci pina sint convinsi ca te-au servit cu profesionalism si ca nu mai stai cu diafragma pa ei.

Mai jos veti gasi citeva rinduri despre ceea ce am ascultat si am vazut in prima seara a celui mai important festival anual facut in Romania. Am facut si citeva poze, dintre care de unele sint destul de multumit. Chiar daca incalc putin regulile jurnalului, prefer sa postez acum insemnarea cu impresiile generale pentru a va lasa mai departe sa vedeti articolele punctuale, despre fiecare act al serii.

Au completat armonic meniul unei prime seri reusite. Nu-mi sint indiferenti, dar genul asta de rock nu ma indeamna la ascultat foarte mult, probabil ca e o specie pe care o pricep mai greu. Au sunat foarte bine din punct de vedere instrumental, mi-a placut alternanta pasajelor dure cu cele foarte melodice, o clapa foarte bine plasata in atmosfera generala a muzicii lor. Un show destul de bine legat chiar daca n-au prea reusit sa umple scena. Dar, cum spuneam la inceput, piesa de puzzle foarte bine integrata in reteta serii. Lume foarte foarte multa la acest ultim recital al serii, destul de apatica si vadit impresionata de prestatia U.N.K.L.E.

Nu stiu altii cum sint, da’ io recunosc ca nu i-am aprofundat niciodata pe baietii cu pricina. Am ascultat cu mai multi ani in urma un album sau doua, insa am decis sa ma limitez doar la cele doua hituri mari si late (alea cu insane si jump) pe care bairamurile, cluburile si radioul au reusit sa mi le indese in creier pina la distrugere in ultimii ~cins’pe ani. Numai ca in seara asta ii pot considera cel mai bun act al primului capitol Bestfest. Mare forta si vibratie puternica de la intrare si pina la final, un public vinos, cu reactii puternice, pe masura celor de pe scena. Sint convins ca Cypress mai au multe de spus publicului lor captiv si ca statura lor de dinozauri ai genului nu-i va impiedica sa mai ramina multa vreme o trupa foarte apreciata. Apetitul publicului ma face sa cred ca proiectele cu rapperi originali adusi in Romania se vor bucura de un succes in crestere. Go ahead, Dox!

Fata faina si sincera tante Alanis. Si cu vocea, si cu chitara, si cu muzicuta, si cu sensibilitatea, si cu momentele de nebunie. Si-a vazut de treaba ei cu destula nonsalanta, fara stridente sau declaratii zgomotoase de amor pentru publicul destul de numeros si fericit. S-a lasat destul de greu convinsa de fanii care-i stiau doar vreo trei melodii sa atace si citeva hituri, in rest mi-a lasat o impresie profi, de om venit la jobul pe care si-l cunoaste foarte bine. Din pacate sunetul a fost foarte slab, mai ales la voce. Inclusiv momentele de forta au ramas la un volum mult sub ceea ce ar fi trebuit sa faca publicul sa explodeze.Multa admiratie pentru trupa de acompaniament, vaduvita si ea la multe pasaje de sunetul nu tocmai dinamic.

Am ramas putin descumpanit de numarul infim de oameni pe care i-am vazut la prima scena iesita in cale, dupa ce am ajuns la Romexpo. Am ratat Apollo 440, asa ca prima la aparate fu banatanca germanizata dar cu pofte si surisuri balcanice. Not bad, dar nimic nou. Un show destul de miscat, cu pofta de viata, dar parca mi s-a cam luat de armoniile de taraf integrate in beaturi dance si soul. Sunet bun, fata e mai draguta decit o stiam, dezamagitor de putina lume, furata probabil de zona celor doua scene „grele”. Mai mult, scena Dacia aflindu-se la o distanta considerabila de celelalte doua parca mi-a dat o senzatie de umplutura, de „si altii”. Asta chiar daca Cypress Hill au rupt locul. Dar toate la timpul lor.

Nu mai e o noutate. Numai ca acum citeva luni, cind i-am redescoperit vechile dume pe YT, mi-am pus intrebarea: oare daca ar repeta cineva astazi aceleasi experimente stradale, rezultatele ar fi aceleasi? Poate ca societatea romaneasca a mai evoluat pe ici-colo in astia cinsprezece ani care au trecut de la vox-urile lui Gaita, mai ales la capitole gen „acte sexuale”, „orgasm”, „erectie” sau „sucuri gastrice”. Sint aproape sigur, insa, ca mai sint o gramada de alte posibile subiecte care au ramas neschimbate la capitolul „ce isi asuma un roman ca inseamna un cuvint despre n-are nici cea mai vaga idee”.

Daca tot s-a terminat bairamul electoral de trei saptamini pentru unii si de mai bine de o luna pentru altii, poate ca ar fi nimerit sa adune cineva toate ciozvirtele si mizeriile ramase in urma. Zic si eu, cu gindul la promisiunile de „mai curat” si „mai civilizat” pe care toti candidatii, perdanti ori victoriosi, le-au mestecat cu multa rivna in timpul ospatului.