De miine sper sa pot scrie despre locul in care sint. Am preferat sa pastrez ordinea cronologica a zilelor trecute, asa ca astazi mi-am mincat portia de internet cu doar doua insemnari si citeva imagini. Pe Gigel de mai jos l-am inghetat de la bordul feribotului cu care am trecut pe insula, asa ca va las cu el pina una alta.

Dimineata lui Salonic miroase a cafea, a flori dulci din copacii de pe marginea strazilor, a piine proaspata.

Uite un oras normal. Salonic nu este nici vreo capitala, nici vreo statiune. Da, acum citiva ani a fost capitala culturala europeana, s-au pompat o gramada de bani in el, e departe de nebunia si agitatia Atenei dar nu e nici vreun satuc prin care sa treaca o masina la juma’ de ora. La zece dimineata, cafenelele sint pline cu localnici, terasele de pe trotuar – la fel. Oameni linistiti, la micul dejun, in drum spre munca. Traficul e ca si inexistent pina pe la 11-12.

Reiau povestea de unde o lasasem duminica seara, in receptia cu mult broadband fara fir. Anul trecut, in afara de multele bucurii ale unei prime intilniri cu Salonicul, la Hotel Park am gasit o premiera din punct de vedere gastronomic la micul dejun. French Toast. In combinatie cu inegalabilul iaurt grecesc, cu fructe din compot si alte de-ale gurii, friganelele de la Park au fost un adevarat landmark pentru experienta de-acum un an. Asta e, mincau si de(z)gustator cum ma aflu, in momentul in care am pus capul pe perna duminica seara, am inceput sa visez la ceea ce veti vedea mai jos. Asta asa, de incalzire pentru ce sper sa apuc sa scriu mai departe.

N-a fost cum mi-as fi dorit. In Salonic, singura varianta de internet mobil prepaid pe care as fi putut s-o aleg era de la Wind, cu un modem de 200 de euro, sim de 5 si cartela cu acces nelimitat o luna de zile la vreo 30. Mi s-a parut absurd sa dau 200 pe un modem pe care nu aveam sa-l folosesc decit doua saptamini, asa ca am sperat la o varianta in sat. Care nu prea exista.

Am reusit sa-l conving pe proprietarul singurei conexiuni cit de cit publice sa ma suporte mai mult de cinci minute la internetul „just for me, not for money”, pe care vreo zece baietasi il folosesc exclusiv pentru a consulta lista cu rezultate pentru pariuri. Am incarcat vreo sase poze in 15 minute si probabil ca timpul imi va expira inainte sa apuc sa urc o serie de 23. Marti seara am ajuns in Loutra Edipsos, orasul cel mai „incaltat” din apropiere, la vreo 25 de kilometri spre civilizatie, la un net cafe care cred ca accepta doar conexiuni la site-uri locale. N-am reusit nici macar sa editez un titlu, la photobucket sau pe mailul de la serviciu nici macar nu m-am putut loga. Dar am platit aproape 3 euro pentru incercarile nereusite.

Park Hotel e in centrul orasului. Scriu in receptie, stau pe jos pentru ca masa e scunda. Sint conectat wireless, cu un euro si ceva pe ora, broadband massive. Receptionerul isi trage mucii, eu tusesc (am racit nasol vineri), el nu pricepe de ce req imi ai atit de mult treaba asta. Bell-boy-ul are o figura de romancier deziluzionat. Am editat pozele in camera, ca sa nu stau s-o fac online. Musteriii se retrag prin cotetele lor. Au mincat, s-au plimbat, orasul e viu chiar si la ora asta. Stampele si afisele de prin oras imi demonstreaza ca tinerii comunisti greci dorm putin si viseaza urit. Data trecuta, peretii erau plini de afisele ce anuntau un mare miting destul de rosu. Acum am dat de astea:

Am ajuns in Salonic suficient de tirziu incit sa avem un pretext plauzibil pentru un Gyros. La zece seara e deja o aventura sa cauti o circiuma serioasa intr-un oras pe care nu-l cunosti suficient. Asa ca Gyros it was, la doar citiva pasi de Park Hotel, putin mai prafuit si mai nasol decit anul trecut. Gyros e tot ceaorma, da’ e de porc. Lipia nu e chiar lipie, toate tarabele care vind asa ceva in Grecia o fac pe loc. E mai pufoasa si putin mai complicata decit lipia arabeasca. N-ai sa gasesti aberatiile de-acasa, cu „mica”, „medie”, „mare”, „gigantica”, „bomba cu ceas” etc. Fac o singura dimensiune, dar mie nu-mi mai trebuie nimic dupa o portie. Poti sa ceri o multime de sosuri si ingrediente aditionale, eu am fost fericit cu citeva inele de ceapa si doua felii de rosie.

Nu sint nici bulgarii usa de biserica in trafic, au o doza pronuntata de cretinism auto, dar cununa de lauri merge si de data asta la confrati si concetateni. Dupa ce doi bacauani suiti in pejo „de la firma” au tinut sa-si demonstreze veleitatile in jurul nostru inainte de Sofia (mers in tandem, depasit coloane etc.), la granita cu Grecia, Nea Urs ghie la Cluuuuj ne-o trintit pe toti in petiol cu o pilda adinca: apa ce daca-i pentru aftobuze? daca-i libera apai om trece si noi… S-a retras oparit dupa citeva minute in care nu l-a bagat nimeni in seama si a luat coada de la capat. In fata lui mai era un bucurestean, dar ala avea ceva complicatii si de-asta il trasesera acolo.

Drum fara peripetii, cam lung, cam plicticos, cam enervant pe la dragii vecini crescatori de castravetata. In ciuda celor cuceriti de albene si alte demonstratii de profesionalism turistic bulgaresc, ramin la parerea mea: Bulgaria e o tara uritica, bulgarii sint, in general, capatinosi, umbla in masini urite, au drumuri destul de proaste si stau in blocuri la fel de nasoale ca alea din Bucuresti. Nu vorbesc engleza si la OMV nu accepta euro decit daca dai peste o fata mai istetica, obisnuita cu paritatile aproximative dar serviabila si sprintara.

Revin obsesiv la taxa de pod Giurgiu-Ruse, cea mai scumpa dintre toate cele platite de la Bucuresti pina in Evia. Exceptind feribotul, desigur. Adica 9 euro pentru vai mama lui de pod, 5 euro vigneta pentru TOATA Bulgaria. La intrarea in Grecia, pe la Kulata, n-am platit nimic. Mai sitn niste taxe modice de autostrada miine, dar vi le spun la momntul potrivit.

Tot cu ocazia asta:

Data viitoare cind ne vom auzi, probabil ca se va intimpla exact din virful sagetii din imaginea alaturata, realizata anul trecut, aproximativ la aceeasi vreme. Asta daca nu gasesc o varianta mai rapida miine seara, in Salonic. Al doilea an la rind in Agios Georgios – Evia si, probabil, ultimul pentru o vreme. Intentionez sa scriu si sa urc poze in fiecare zi, insa in momentul asta nu stiu exact cum ma voi conecta. Internetul in roaming continua sa fie un mare challenge pentru companiile romanesti de telefonie mobila, asa ca voi verifica optiuni locale grecesti. Sper sa avem noroc, asa cum avem cu vremea din zona, care in urmatoarele doua saptamini se anunta mai mult decit placuta. Daca totul merge bine, pregatiti-va de o serie de insemnari gastro-turistico-umane, cu imagini concludente, despre unul dintre cele mai linistite si mai primitoare colturi de lume. Fara autocare cu turisti, fara cluburi, fara scandal, fara olinclusiv, fara ore fixe pentru nimic. Stati tunati. ;)

Daca treceti prin Alba Iulia, gasiti un pic de timp sa vizitati cetatea. Este un obiectiv foarte bine intretinut pe care cred ca merita sa-l vedeti. Eu am fost in fuga, imaginile nu sint suficient de concludente, dar fac o incercare.