NEAJUNSURI SI AVANTAJE IN SALBATICIE

N-a fost cum mi-as fi dorit. In Salonic, singura varianta de internet mobil prepaid pe care as fi putut s-o aleg era de la Wind, cu un modem de 200 de euro, sim de 5 si cartela cu acces nelimitat o luna de zile la vreo 30. Mi s-a parut absurd sa dau 200 pe un modem pe care nu aveam sa-l folosesc decit doua saptamini, asa ca am sperat la o varianta in sat. Care nu prea exista.

Am reusit sa-l conving pe proprietarul singurei conexiuni cit de cit publice sa ma suporte mai mult de cinci minute la internetul „just for me, not for money”, pe care vreo zece baietasi il folosesc exclusiv pentru a consulta lista cu rezultate pentru pariuri. Am incarcat vreo sase poze in 15 minute si probabil ca timpul imi va expira inainte sa apuc sa urc o serie de 23. Marti seara am ajuns in Loutra Edipsos, orasul cel mai „incaltat” din apropiere, la vreo 25 de kilometri spre civilizatie, la un net cafe care cred ca accepta doar conexiuni la site-uri locale. N-am reusit nici macar sa editez un titlu, la photobucket sau pe mailul de la serviciu nici macar nu m-am putut loga. Dar am platit aproape 3 euro pentru incercarile nereusite.

In doua vorbe. E aproape pustiu, ceea ce-mi place. Pentru ca e pustiu, majoritatea circiumarilor incearca sa mai stoarca un ban in plus pe final de final de sezon, ceea ce nu-mi place. La Costas Sarmas, bucata de plaja pe care am stat anul trecut si unde exista si scoala de diving, au inchis, au adunat tot si e de-a dreptul gol. Ieri am facut plaja in Cavos, la capatul insulei, unde ne-au napadit vreo doua familii cu copii si aparat de radio. Am sters-o englezeste catre capatul opus al plajei.

Aproape nimic nu e schimbat fata de anul trecut. Asta e bine intr-o mare masura. Ianis, de la taverna in care ne-am simtit cel mai bine anul trecut, s-a bucurat sincer si pecuniar sa ne vada. Ramona, ospatarita romanca, e tot aici. Anul trecut circiuma era patronata de doua familii ale celor doi frati in virsta. Anul asta s-au despartit. Unul are mese verzi, celalalt – portocalii. Noi ne-am inteles bine cu partea portocalie, asa ca macar o masa pe zi le e dedicata lor. Aseara am primit chiar o ciorba de perisoare facuta de una dintre cameriste – romanca si ea. Sint multe de povestit, insa prefer sa completez cu poze, care se incarca in continuare foarte lent. (11 din 23 pina acum). (Sper sa) Revin cit de curind.