BUCURESTI – AGIOS GEORGIOS IN CIFRE

sâmbătă, 13 septembrie, 2008 la 11:48 pm

Ca sa nu raminem doar la informatii romantate si poze cu animale acvatice in diverse ipostaze. Itinerariu: Bucuresti – Giurgiu – Ruse – Sofia – Kulata – Salonic – Agios Konstantinos – feribot direct in Agios Georgios. Exista si varianta Salonic – Glyfa – feribot la Agiokampos – drum cu destule serpentine, vreo doua ore pina in Agios Georgios. Daca alegeti varianta cu avionul, de la Atena mergeti probabil vreo doua-trei ore catre Chalkida – treceti in Evia pe pod, dupa care mergeti vreo patru ore un drum cu multe curbe si serpentine catre Agios Georgios, via Loutra Edipsos. In afara de varianta cu masina inchiriata, n-am habar cu ce altceva puteti ajunge pe partea asta.

PRIN URMARE SI-ASA DECI, ESTE VORBA DESPRE GRECI

sâmbătă, 13 septembrie, 2008 la 9:37 am

Ma incearca sentimente contradictorii. Anul trecut m-am de-a dreptul extaziat in fata grecilor si a iscusintei lor de a te face fericit ca le dai banu’ din buzunar. Anul asta le-am vazut mai bine cusaturile, ba chiar mi-a displacut in citeva rinduri indolenta lor pe care anul trecut am tradus-o cu admiratie in respect de sine. Imi place de ei in continuare, dar deocamdata raminem prieteni. Semn ca nu ne racim de tot, o serie de imagini pe care am numit-o „Shooting Greeks”.

STATUTUL SI DOCTRINA CALAMARULUI

marți, 9 septembrie, 2008 la 5:40 pm

Da, titlul e la misto. Am identificat trei feluri in care poti primi calamar in Grecia. Cel mai simplu si mai nasol si mai diminutivat si mai vaduvit de respect raspunde la numele de “calamaraki”. Taiat inele, tavalit orbeste prin faina si pripit in grasime incinsa. Nu e rau, dar daca inca il mai ai in farfurie la zece minute dupa ce ti l-au adus fierbinte, se ineaca in ulei si tu impreuna cu el. Merge pe fast forward, linga o bere, musai cu salata ca sa nu dai pe spate de la atita prajeala.

A doua varianta ar fi “saganaki” style. Saganaki este, de fapt, brinza prajita pe gratar. Numele a fost imprumutat unei intregi serii de mincaruri cu sos. In principiu, peste brinza si inelele de calamar / crevetii / rondelele de caracatita etc. vine un sos de rosii abundent porcait cu ierburi aromatice. Dupa asta e posibil sa intre un pic la cuptor, de obicei intr-un vas de ceramica in care este si servit la masa. Combinatia e destul de reusita cel putin daca esti in cautarea unei variatii.

LANGUSTINE IN APA DE MARE

marți, 9 septembrie, 2008 la 5:31 pm

As fi putut sa scriu doar titlul si sa pun imaginile pentru ca asta e toata povestea. Langustinele sint mai mari decit crevetii si mai mici decit homarii. Sint lunguiete, suple, cu clesti delicati si din punct de vedere gastronomic isi duc existenta tot prin coada, ca multe alte vietati marine. Acasa nu prea cumpar daca nu le vad miscind si asta se intimpla foarte rar. Astea miscau virtos si unele erau pline de icre. Daca va stiti scrofulosi la creaturi rozalii cu clesti, mai bine nu dati click pe imagini.

Anul trecut, Ianis le-a facut pe un gratar de sirma, dublu, cu capac, ca sa le poata frige intinse. Acum Stela mi-a propus varianta cu ele fierte in apa de mare.

CARCALETE GRECESC

marți, 9 septembrie, 2008 la 5:12 pm
  • Madonna e pe 27 septembrie la Atena. Astia dau la TV imagini luate cu telefonul din recentul concert din Italia. Nu, pe ecran nu scrie “sursa: YouTube”.

  • Copiii greci de bani gata nu asculta manele, ci Morandi. Uneori in masina, da’ de cele mai multe ori in salupa sau alta ambarcatiune de fite, priponita la mal, pe plaje publice, cu volumul regulamentar in rosu.

  • Incendiile de padure din Grecia nu sint chiar spontane. Localnicii stiu (mai bine decit politia) ca multe dintre ele sint opera albanezilor aciuati la munca, prin insule. Cica albanezii nu-i au deloc la lingurica pe grecotei si majoritatea disensiunilor pornesc, desigur, de la bani. Un albanez cere cinci euro pe ora si nu se tocmeste. Est-europenii nu sar de trei euro jumate pe ora.

  • Zilele trecute a fost p’aici scandal mare cu unu’ Tatopoulos, parlamentar sau mahar bazat. Nu stiu nici ce-a facut, nici cum s-a terminat, ca din stiri m-am prins doar cum il cheama.

  • Afisele concertelor muzicienilor locali din Grecia arata ca afisele electorale de-acasa. Capul mare cit afisul, o privire “transpus”, eventual un deget la timpla. Aproape ca am crezut ca sint alegeri locale cind am vazut atitea afise foto-Bujor-style.

  • Excesul de snorkling duce la sinuzita sau le trezeste pe cele in stare latenta. In cazul meu nu stiu exact care e varianta, dar am o jumatate de cap care ma roaga cu disperare sa incetez.

  • In majoritatea cazurilor, fructele de la finalul mesei sint din partea casei. Am verificat, nu e bullshit, nu se recupereaza romaneste, din preturile umflate la restul comenzii.

  • Duminica dimineata am fost la Radio Linx. Am vorbit cu Serban si cu Ioana despre vacanta la tara in Grecia, despre fructe de mare si turism fara olinclusiv. A fost misto.

CATELUL, CAPRA SI ARICIUL. SI MAGARUL.

marți, 9 septembrie, 2008 la 5:06 pm

Domnul Catel s-a aciuat de curind pe terasa tavernei lui Ianis. Nu cerseste si nu te latra daca nu-i dai. Se intinde sub masa, uneori cu fundul sau cu botul exact pe piciorul tau. Daca pica ceva, nu refuza. De fapt nu maninca peste, dar nu face un caz din chestia asta. Se ridica doar daca in zona apare vreun alt patruped ce ar putea sa-i pericliteze pozitia de lider si paznic fara job description.

Doamna Capra e priponita impreuna cu alte citeva surate intr-o gospodarie de pe marginea drumului spre si dinspre Cavos. Mai degraba dinspre, pentru ca la ora la care mergem la plaja ele probabil ca mai dorm un pic. E clar ca prezenta mea o deranjeaza si ca lentila aparatului foto ii rascoleste pudoarea ei de capra. Ma priveste cu revolta doar daca o strig “cutu-cutu”, in incercarea de a-i capta cit de cit atentia. Si pentru ca in Bucuresti cineva a cerut o capra de la “verisorii” plecati in Grecia, sper ca exemplarul sa fie pe masura asteptarilor.

DIMINEATA LUI AGIOS GEORGIOS

marți, 9 septembrie, 2008 la 4:42 pm

Daca e duminica, incepe devreme, cu sunet puternic de clopote si zumzaiala in jurul bisericii. Daca nu, sint clopote de barcute mai mult sau mai putin braconiere, care anunta ca au deschis taraba la mal, pentru afaceri marunte: sardine, calamari, prostioare. Cocosii de-aici nu cinta si nici nu scot un sunet comparabil cu vreun “cucurigu” international. Astia mai curind rag sau latra. Apoi trec vinzatorii de legume, cu megafon pe capota, cu karbusi, patates, melizanis, tomates si un intreg pomelnic pronuntat nazal, egal, blazat.

O STARE ACVATICA

duminică, 7 septembrie, 2008 la 5:00 pm

De citiva ani imi recompun din fragmente parca vechi sau trecute stari ale unor existente anterioare. Sint reactii ale fiintei mele pe care nu le pot identifica rational sau macar conjunctural, ale caror motive nu le gasesc un inteles explicabil. Singura care poate fi cit de cit bazata pe elemente reale ar fi admiratia si, in acelasi timp, compasiunea pentru evrei si aproape tot ce este evreiesc. In cazul asta macar pot pune totul pe seama originilor bunicului meu, nascut la Tirgu Frumos intr-o familie de evrei cu vreo opt sau noua copii, dar care a abandonat religia iudaica in timpul Razboiului 2. La fel de usor imi pot explica atractia pentru tot ce e corcit si cu singe amestecat daca iau in calcul ca bunica (tot dinspre mama) era bulgaro-macedo-romanca.

Din categoria “inexplicabile” ar fi sentimentele puternice si incontrolabile pentru Irlanda si irlandezi, pentru limba portugheza si pentru apa. In toate formele ei. Cu ocazii de felul celei de acum, cind sint inconjurat de apa, ajung la concluzia ca as putea trai pur si simplu pe fundul unei mari sau al unui ocean. Sint in stare sa stau cu orele in apa, sa ma scufund, sa inot, sa respir prin toti porii, sa ma imprietenesc cu tot ce misca sau nu in adincul apei. De-aia mi-am luat masca si teava, ca sa-mi pot exercita simturile primordiale in interiorul ei. Din pacate natura nu-mi permite sa si interactionez prea mult sau pe cit de mult mi-as dori cu societatea subacvatica, asa ca sint nevoit sa-mi pastrez pozitia de outsider.

GAVRO, MELIZANIS, SCORDALIA

duminică, 7 septembrie, 2008 la 4:40 pm

Stiu ca par numele a trei fotbalisti sau baschetbalisti de la Panatinaikos, dar astazi scriem despre gastronomie greceasca din chiar leaganul si scutecele zeilor olimpieni. Din nou, nimic spectaculos ori greu de replicat in orice bucatarie din lumea larga.

Cu “gavro” am o problema de constiinta. In lungile ore de snorkling de-a lungul malului din Cavos, punctul cel mai nord-vestic al insulei Evia, ma intilnesc cu mii de “gavro” in bancuri bezmetice, imprastiati intr-o aparenta dezordine, pe suprafete intinse, dar regrupati militareste la cel mai mic semn de primejdie sau amenintare. In cazul asta, amenintarea se traduce prin prezenta mea indiscreta in mijlocul lor si a privirii bulbucate din spatele ochelarilor pentru scufundari. Ei bine, procesele de constiinta apar atunci cind dragalasii pestisori nu se mai grupeaza in calea mea ca pentru o campanie de cucerire, ci ma privesc fara cap, contorsionati si imobili din farfurie, cam ca in imaginea de mai jos. Crocanti, stropiti cu lamiie, exact ca hamsiile de la doimai.

SECRETELE SALATEI GRECESTI

duminică, 7 septembrie, 2008 la 4:21 pm

Salata greceasca este una dintre cele mai simple si mai primitive alcatuiri gastronomice din cite au fost vreodata pe suprafata pamintului. Stiu ca o cunoasteti prea bine din majoritatea meniurilor restaurantelor in care ati intrat in Romania, doar ca nici macar una dintre variantele de-acolo nu se va putea compara vreodata cu aceea facuta intr-o taverna greceasca de la tara. Din motive foarte simple. Rosii, castraveti, ardei gras, ceapa, o felie sanatoasa de brinza de oaie, citeva masline murate, busuioc uscat si ulei de masline. Atit. De prisos sa adaug ca orice alte ingrediente sin doar inventie de ageamiu.