O STARE ACVATICA

duminică, 7 septembrie, 2008 la 5:00 pm

De citiva ani imi recompun din fragmente parca vechi sau trecute stari ale unor existente anterioare. Sint reactii ale fiintei mele pe care nu le pot identifica rational sau macar conjunctural, ale caror motive nu le gasesc un inteles explicabil. Singura care poate fi cit de cit bazata pe elemente reale ar fi admiratia si, in acelasi timp, compasiunea pentru evrei si aproape tot ce este evreiesc. In cazul asta macar pot pune totul pe seama originilor bunicului meu, nascut la Tirgu Frumos intr-o familie de evrei cu vreo opt sau noua copii, dar care a abandonat religia iudaica in timpul Razboiului 2. La fel de usor imi pot explica atractia pentru tot ce e corcit si cu singe amestecat daca iau in calcul ca bunica (tot dinspre mama) era bulgaro-macedo-romanca.

Din categoria “inexplicabile” ar fi sentimentele puternice si incontrolabile pentru Irlanda si irlandezi, pentru limba portugheza si pentru apa. In toate formele ei. Cu ocazii de felul celei de acum, cind sint inconjurat de apa, ajung la concluzia ca as putea trai pur si simplu pe fundul unei mari sau al unui ocean. Sint in stare sa stau cu orele in apa, sa ma scufund, sa inot, sa respir prin toti porii, sa ma imprietenesc cu tot ce misca sau nu in adincul apei. De-aia mi-am luat masca si teava, ca sa-mi pot exercita simturile primordiale in interiorul ei. Din pacate natura nu-mi permite sa si interactionez prea mult sau pe cit de mult mi-as dori cu societatea subacvatica, asa ca sint nevoit sa-mi pastrez pozitia de outsider.

Nu fac parte dintre aceia care se lasa cuceriti doar de culoarea marii, de sunetul valurilor sau de miscarea lor, dar ii inteleg destul de bine. Nu fac planuri si nu devin introspectiv privind adinc in “nemarginitul albastru”, dar sint convins ca aceia care o fac nu sint doar niste romantici incurabili. Exista explicatii logice pentru astfel de predispozitii. Eu trebuie sa consum marea sau oceanul. Sa respir in apa, sa exist in apa. Da, as putea trai lejer mincind numai ce e de gasit in apa si sa beau doar apa, dar la partea cu mincatul sint sigur ca mai sint milioane de oameni care si-ar dori asta.

Ca si pe uscat, sint si in apa o multime de lucruri care-mi displac sau care ma fac sa ma simt in primejdie, indivizi de care prefer sa ma feresc. Nu-mi plac tufele de pe fundul marii, iarba care pare vesteda si care parca ascunde o multime de vesti proaste. Nu-mi plac meduzele, mai ales cind calatoresc in pilcuri, cind ma impresoara si cind nu sint sigur ca le-am evitat pe toate. Orice mincarime suspecta ma face sa cred ca una dintre ele m-a stuchit pe la spate. Cu toate astea, da-mi o insula, un Vineri bun la toate (preferabil de sex feminin), un computer de orice natie si o conexiune buna. Si multa apa de jur imprejur. Pui pariu ca as trai cel putin o suta cincizeci de ani?