vineri, 13 septembrie, 2013 la 9:58 am
- Deci să crape fierea-n Gigi Marga dacă eu mai înţeleg ceva din banii ăstora şi din felul în care fac ei socoteli şi preţuri. Deci chirie pe un an de zile, casă cu două dormitoare şi living, mobilată, curticică, vedere frumoasă, zonă civilizată – mais ou menos echivalentul a trei mii de euroi. Reparat un amărât de acoperiş cu schimbat complet de ţigle, prelungit structura de bază şi făcut un burlan nou – două mii de euroi. Anapoda.
- Natalia, columbianca (devine personaj frecvent în pseudoştiri), nu mai face cafeneaua cu fostul (mă rog, e ambiguă şi treaba asta, eu îi bănuiesc că se întâlnesc pe ascuns, ca să nu li se pară că s-au împăcat) iubit. După ce l-au scos din ecuaţie pe Pedro, argentinianul care-şi face hostel la Concha (una dintre zonele dinspre plajă), care are discotecă de trei mii de locuri şi restaurant bazat în Argentina şi care pentru că intrase în combinaţie cu o sumă importantă începuse să preseze pe toate planurile, au făcut rost de bani ca să suplinească ieşirea lui şi au ajuns la concluzia că nu mai au chef s-o facă. Eu cred că ar trebui să facă altceva. Împreună.
- Aseară am surprins-o pe Joice, „suşefa” mea cea mititică, admirându-şi propriile nuduri în telefon. Acuma ea are un iubit, poliţai, care vine în vizită o zi pe săptămână, întrucât prestează siguranţă publică într-un oraş apropiat, dar eu pe Joisica o bănuiesc de apucături ambidextre. Cu fete. Gen.
- Plouă.
- Aseară am făcut jeleu de caşasa. De lămâie. După aia de zmeură. Pe vas, acum 12 ani, englezii erau tătici la metoda asta de matoleală crâncenă care te dobora pe neaşteptate. Veneau cu ele gata făcute, cu vodcă, în forme de hârtie ca alea pentru brioşe, dar mai mici. Dacă le mestecai, erai lache. Ideea era să le aspiri direct, piftia alcoolizată să ajungă direct în stomac, unde treaba ei în cât timp se dizolva şi o lua la sănătoasa spre creier. Mă gândesc să-i dobor la următorul jam session.
- În seara asta am avut clienţi (recurenţi) din curu’ Pământului. Adică din sudul insulei Capului Verde. Adică din curu’ curului Pământului.
- Am făcut poze.
- Nu prea dorm noaptea. Nu mă frământă nimic. Cred că de-asta.
- Era să mă apuc să vă povestesc cum m-am întâlnit eu cu Viorel Copolovici, dar cred că mai stau un pic, să mă gândesc mai bine, ca să iasă ceva frumos.
- Alicia Keys a cântat în seara asta în Porto Allegre şi Bon Jovici cântă pe 21 la Sao Paulo. Mă ţin departe de oraşele mari şi cred că asta o să fac în următorii ani, câţi or fi. Şi nu cred că mai pot să trăiesc departe de ocean.
- Unde a fost Kopel’s e acum o cârciumă cu pinguini (ospătari cu feţe de interlopi şi papion negru la cămaşă albă). „Servesc” „lounch” la prânz şi „preparate deosebite”. Din vechea echipă înţeleg că a rămas doar una dintre fetele de la curăţenie, iar din pozele intitulate „echipa restaurantului” lipseşte orice urmă de bucătar. Ochiometric şi grosier, cam 83.6% din meniu e ce am lăsat eu acolo :) Să le fie de bine. Mi-am zărit şi Altec-urile într-o poză, semn că „moştenitorii” au lăsat cheile fără să se mai uite în urmă. Audiţie plăcută!
- Una mişto, pentru perechile cu personalitate. Dacă aveţi des discuţii în contradictoriu şi mereu încercaţi amândoi să demonstraţi că aveţi dreptate, dacă vă iubiţi suficient şi vă şi admiraţi reciproc, încercaţi următorul şpil: împărţiţi-vă zilele în care fiecare are dreptate. Sau perioada zilei. O zi el, o zi ea. Dimineaţa ea, seara el. Un weekend el, un weekend ea. Asta înseamnă că atunci când nu e rândul tău, n-ai voie să-ţi impui argumentele şi traseul cerebral pe care clar că nu e musai să meargă şi celălalt. E fun. Şi sănătos.
- M-am uitat la primele episoade din sezonul 1 din Derek. Îl urmăresc pe Ghervase ăsta pe Twitter şi m-am tot minunat de câte recenzii pozitive a primit. Bă, dacă un serial cu un fel de azil în care personajul principal e autist poate fi considerat una dintre cele mai apreciate comedii ale momentului, atunci eu m-am întors la Buftea, unde pentru că nu aveai cum să zici „soap”, „dramedy” sau „teen drama”, toate ajungeau pe Pro TV cu „genul programului, comedie”. Şi nu râdea nici cel mai fumat dintre copiraitării din Pache. Gervais e jmecher, cred că e rolul carierei lui TV, dar mie-mi aduce aminte de „Awakenings” sau „I Am Sam”. Dă-o-n doamneiartămă de comedie, că Derek ăsta e trist rău.
Cele mai voi