PACATUL FUNIEI

sâmbătă, 25 octombrie, 2008 la 8:54 am

Vorbeam mai jos despre „masura” si „intinde-te cit iti permite plapuma” si mi-am adus aminte ca nu v-am povestit o chestie megainteresanta: mi-am luat o funie de ceapa rosie. Si sa va zic de ce nu e asta un fapt banal. Eu m-am nascut direct pe asfalt intr-o generatie care lunea venea la scoala cu temele nefacute pentru ca „am fost cu parintii la tara / la nunta si am venit tirziu”. Am ajuns „la tara” pentru prima data pe la 9-10 ani, in satul in care sor’mea isi executa (silit) stagiatura de profesor de „limbi straine” care preda agricultura si desen tehnic.

Eh, pina sa vad eu cam cum arata un porc si pina sa-mi dau seama de ce m-a facut invatatoarea (madam Cirlanaru, sa stiti ca inca lucrez la greu cu spaimele/complexele/frustrarile pe care mi le-ati implantat cu atita maiestrie in cei patru ani de scoala primara) de doi lei pentru ca am zis ca gaina are patru picioare,  produsele curtii si gradinii rurale ajunsesera la mine fie din piata / de la magazin, fie sub forma imaginilor cu balcoane in care atirnau siruri de cirnati, bucati de slanina sau funii de ceapa, usturoi, ardei etc. Vecinii mei isi decorau astfel balconul de prin octombrie pina trecea iarna, arborind astfel drapelul bunastarii si al strinsei legaturi cu mediul din care proveneau cu mindrie.

Funia de ceapa mi-a gidilat intotdeauna bruma de simt estetic dobindita si, probabil, educata peren. Pe drumul facut de curind spre Iasi am hotarit, dimpreuna cu partenerii de excursie, sa cumparam ceapa rosie de pe linga Buzau cind ne vom intoarce. Asa ca, la revenire, am oprit pe marginea drumului, in Posta Cilnau, in fata unuia dintre numerosii comercianti neplatitori de taxe ce impinzesc zona. Atractia fata de eterna funie incarcata si nu o nevoie constienta m-au impins in pacatul excesului. Nici macar pretul mai mic decit cel „de la oras” n-a fost un amanunt care sa-mi sustina pornirea.

Sint curios in cit timp se va strica o parte din cele…PAISPREZECE kilograme de ceapa rosie pe care am carat-o cu greu pina in camara. Probabil ca sectiunea gastronomica a blogului va geme de variatiuni pe-aceeasi tema in urmatoarele saptamini. Nota bene: cind am depus trofeul in camara, am dat peste o punga cu patru kilograme de…ceapa rosie. Doamna imi pregatise o surpriza de sezon.

Tags: