Posturi cu tagurile: "consumabile"

Trista rau prima editia a show-ului pacatos a moderatorului cu acelasi nume :). Dupa seria de promo-uri care mi-au prom-is un show lejer, degajat, efervescent, am primit un plictis mai mult decit deazamagitor. Productia execrabila a reusit sa inhibe pina si pe unul dintre cei mai naturali oameni care apar frecvent la televizor in Romania. Dar, pentru ca iar vreau sa critic constructiv, o sa le iau pe rind.

Logo-ul show-ului – o mizerie made in antena, la intilnirea dintre martisor si genericul de la tragerea loto. Aici chiar nu pot fi constuctiv pentru ca la capitolul asta baietii din Baneasa n-au excelat si nu vor excela niciodata. Ce se naste din kitsch nu poate sa miroasa a packshot. Sunetul tragic si ecoul traditional din platourile antenei au transformat in foarte penibil o tristete de band si asa vai de mama lui. De prin ce statii de metrou s-or fi adunat baietasii aia, cine i-o fi adunat si cine i-o fi imbracat, numai pacatele producatorului pot sti. In plus, un show cu band intr-un platou fara aplaudaci seamana cu un latrat de ciine intr-o biserica. Finalurile seci, acompaniate de manevrele tremurate de la pupitrul de sunet, au facut experienta muzicala mai mult decit trista.

O imagine a acestei remarcabile pinze de Camil Ressu putea fi gasita la sfirsitul unui manual comunist de limba si literatura romana. „Tarani odihnindu-se” este numele lucrarii. Intrucit privirile personajelor par a se intilni intr-un punct, in manualele cu pricina, preluate de la o generatie la alta, gaseai de obicei desenul unui blid de pamint in care se gasea un singur bob de fasole. Cum de curind mi-a fost dat sa aud expresia „te uiti ca taranu’ la iPod”, m-am gindit la o adaptare.

Mda, ati putea crede ca adaug acum inca o fila intr-o carte de bucate urbane, zamislita de inepuizabila imaginatie a romanilor iubitori de natura si de pic-nic. Gratare in fata blocului, in parcare sau pe trotuar, am mai vazut in Romania din ce in ce mai putin surprinzatoare. Dar asta din poza e chiar o premiera. Astazi, pe una dintre laturile Parcului Tineretului. Echipa de borduristi videlnici, ostenita inca de la sosirea in dispozitiv, si-a inceput ziua de munca printr-un prinz in natura. Metabolism perfect, daca luam in calcul ca era fix ora dejunului. Am crezut ca vor reactiona violent la semnele mele de curiozitate, insa nici macar nu s-au sinchisit. „Nu va suparati, pot sa va fac o poza?” „Faceti, domnu’… Ca ne-a mai pozat cineva saptamina trecuta, ca sa ne puna pe internet.”

Primul exercitiu cit de cit decent de editare video pe care ma incumet sa-l scot in lume.

PS: aflu ca si andressa are cel putin bucurii melomane la Grey.

De-amu’ sa nu mai aud de la ceilalti prieteni a mei oradeni daca avut-am probleme la „granita”, daca m-or intrebat una-alta la vama, la Brasov, daca le inteleg graiul sau cum e sa te simti strain prin Tara Ardealului. Si sa mai stie ca tat o oradianca m-o decernat cu asta hirtoaga ghe care-s mindru tare, tulvai! Multumesc, Anca.

Sint foarte curios cum ma voi comporta in momentul in care vor intra in distributie noile pachete de tigari, cele cu orori. Pe vremuri existau niste abtibilduri cu copii scribosi, monstri cu furculite in cap si asa mai departe. Garbage Pailkids le zicea. Faceam colectie, faceam schimb, le lipeam pe copertele caietelor sau pe ghiozdan. Cred ca imi va fi pur si simplu scirba sa cumpar astfel de tigari. Despre renuntat la fumat – nici vorba influentat de aceasta noua gaselnita. Imaginile sint aberante si deloc explicative. Sint socante, deci probabil ca vor fi si mai bine primite exact acolo unde se zbat mai tare „antifumaciosii”, adica printre tineri. Probabil ca o mica afacere cu etui-uri pentru pachetele de tigari (ca imbracamintea pentru telefon) ar putea da roade. Poate chiar producatorii de tigari se vor gindi la asta.

Maimutoiul antenist cind nu viseaza, potriveste bucati din visele zilelor precedente si incearca sa le vinda drept informatii. Ca fost combatant de marketing electoral, va zic io ca la otv merge si mai ieftin de 15,000 ora. Cit despre 500,000 pentru candidatura propusa lui de catre un partid minuscul,

Unde-ati mai auzit cuvintele-astea? Sau unde puteti fi siguri ca le veti auzi? Sa va mai dau putin ajutor? „Constatind acceptul liber consimtit…”? Tot nimic? „Statul ocroteste familia”…? „De buna voie si nesilit de nimeni…?” Huh… da’ stiu ca v-a luat ceva unora dintre voi. Si aici imi vine in cap o intrebare foarte contemporana: Pai atunci de ce nu casatorii cu zero ofiterese de stare civila mihnite si irascibile? De ce nu slujbe religioase cu zero acordeonisti maronii si zero mahalagioaice cu galeata cu apa la iesirea din biserica? De ce nu petreceri cu zero „obligatii” de-ale parintilor, veniti de prin toate coclaurile, pe care nu i-ai vazut niciodata si pe care trebuie sa-i lasi sa te pupe zgomotos de parca v-ati sti de cind lumea?

N-am avut o nunta mare. Cred ca n-am fost la zece nunti toata viata. Si nici nu ne-am logodit inainte, ne cam grabeam. Imi aduc aminte de certificatele „de-o zi”, de pe la petreceri si alte sarbatori care incercau sa imbine traditiile funky si modernismul galopant. De o zi intreaga in care te simteai casatorit, dar la finalul careia trebuia s-o duci la fel de intacta cum o luasei de-acasa. Wow… te simteai matur, responsabil, indraznet, pus pe fapte mari. Ajungeai chiar sa crezi ca nu-i asa complicat sa fii casatorit :). Ba chiar luai joaca in serios si incepeai sa crezi ca, uite, daca ai facut-o „de proba”, o vei face si pe bune. Poate chiar cu EA. Dupa primul „ne mutam impreuna” incepeau probele de foc. Daca treceai de ele, uneori intrai in panica :). Restul e deja istorie.

Faza tare este ca, pina pe 24 februarie, as putea sa ma insor din nou. Normal, tot cu ea. De data asta online, ca data trecuta oricum a ramas o gramada de mincare. Bautura mai am si acum. Cred ca lista de invitati ar suferi unele modificari, nasii ar fi aceiasi. Si daca pun mina si pe calatoria la Paris, as da la schimb citeva poze din saptamina petrecuta la Barcelona, dupa nunta 1.0.

N-am mai calcat pe la Antipa de… vreo douazeci si ceva de ani. Wow! Dat fiind faptul ca prima si ultima oara am fost acolo intr-o excursie din clasa a doua sau a treia. Incredibil, dar mare lucru nu pare sa se fi schimbat. Maimutele din vitrina de la intrare sint aceleasi de-atunci, au cam chelit, insa puta masculului e neschimbata. La fel si mulajele cu tite sau fluturii. Pe-astea mi le-am adus aminte cel mai clar. De data asta am remarcat devalmasia si incoerenta succesiunii salilor si exponatelor. Am ramas neplacut surprins de staruinta cu care controloarea de bilete a insistat sa-i lasam biletele intacte la intrare. Aproape ca le-a sfisiat cind a vazut ca n-o scoate la capat. Mai jos, doua poze cu obiceiuri faine la romani si doua cu adevarata istorie a portalului Neogen.

domain-name: nightshotruxa.ro
description: George Mihalcea
description: Elena Caragiani 16
description: Bucuresti Sector 1
description: Phone: +40.314095168
description: Fax:
description: Email: georgemihalcea@yahoo.com
description: Country: RO