Posturi cu tagurile: "consumabile"

De cind cu povestea crucilor obligatorii si a comportamentului de extractie cuvioasa printre elevi, imi tot cinta in urechea interna o fabula pe care am gasit-o cind eram in scoala generala, pe o caseta ORWO ratacita prin colectia de muzici a familiei. Nu am aflat niciodata cui apartine, unii mi-au spus ca ar putea  fi a lui Geo Dumitrescu. Din pacate, fac parte dintr-o generatie care a invatat la scoala ca biserica a fost creata ca un instrument de control si manipulare a maselor. Din alte pacate, ale mele de data asta, interactiunile mele directe cu purtatorii de sutana ortodoxa au fost, in majoritate, cu totul si cu totul dezamagitoare. Asa ca o ard mai degraba pe evolutionism. Fabula mi se pare draguta, e buna la serbari scolare si chercheliri cu glisaje artistice. Iat-o, din amintiri, mai jos.

Chiar… Cit compromis e intr-o prietenie adevarata, de lunga durata, intr-o prietenie temeinica, incercata in sute sau mii de piedici marunte, dar care s-a incapatinat sa reziste? De cite ori e „treaca de la mine”, de cite ori – „n-are cum se se schimbe” sau „asta este, ii sint prieten dincolo de toate bubele”? Si de cite compromisuri din cealalta parte ai apucat sa-ti dai seama? Institutia prietenului cel mai bun… Acela care stie absolut totul despre tine si care stie, la rindul lui, cele mai ascunse amanunte din viata ta. Alaturi de care te maturizezi, inveti, experimentezi, te bucuri, blestemi sau iti recunosti greseli. Si caruia ii amendezi erorile cu promptitudine si argumente din aceleasi sentimente durabile.

Prietenului cel mai bun ii cunosti in detaliu si calitatile, si defectele. Dintre cele din urma, unele majore, probleme adinci de caracter sau apucaturi transmise pe cale ancestrala. O vreme le amendezi. Dupa care te resemnezi. Pentru ca legatura este atit de puternica incit esti capabil sa accepti compromisul. Aproape ca intr-o casnicie, accepti partile proaste din dragoste pentru cele bune. Pe cele proaste nu le poti ascunde sub pres, nu poti face abstractie de ele mai ales in cazul in care propria constructie le respinge natural. Dar le lasi oarecum suspendate, in favoarea celor bune. Resemnarea presupune doar o reglare a vehementei, a intensitatii luptei. Vei amenda in continuare, vei reveni (si deveni) obsesiv asupra scheletilor din dulap. Din reflex sau ca un ecou mut ce parca avertizeaza. „Stii ca asta nu e ok din punctul meu de vedere!”

Se pare ca macheta anti-AIG, semnalata de Zoso, a provocat un mare scandal in aceasta dimineata la Cotidianul. De rezervarea spatiului si de livrarea machetei se pare ca s-a ocupat o companie obscura, al carei nume nu aminteste de vreo companie de asigurari sau de vreun advertiser cunoscut. Surse de la Cotidianul imi soptesc in casca de la coafor ca macheta a intrat fara absolut nici o verificare din partea responsabilului de editie sa a vreunui executiv de la vinzari. Mie mi-e greu sa cred asa ceva, dar sint convins ca vor mai aparea amanunte.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=FQt-h753jHI]

Accesul facil si cointeresat al persoanelor publice din Romania la mass-media in general si la aparitiile in reviste in special naste in fiecare zi noi anomalii si subiecte amuzante. Ar putea fi toate grupate intr-o lunga rubrica de „stiati ca?”, imbogatita daca nu zilnic, macar saptaminal. Astazi – despre ceea ce am ales sa numesc „sindromul copertei”.

O notiune des intilnita in marketing. Cine este, de unde vine, ce maninca, imbraca, bea sau fu*e consumatorul, ce obiceiuri are, ce trasee, cit ascoala si citi bani are in buzunar? Pe scurt, ce stim despre el? Mai jos, citeva mostre :D.

Semiprofil cu caciulita, al unui paznic/bodyguard care-si citeste Gandul. Imi zice o fata in casca de la coafor: „daca te uitzi dintr-o rana, zici ca e cetepeu’ deghizat… ” 

Natura moarta cu tinar pensionar, Libertatea, Nokia Communicator si punga de plastic.

Si finala de sulita: profil perfect de Libertatea, cu subiect captivant.

In plina euforie primavaratica, niste civili cu infatisare dubioasa dau iama printre floraresele clandestine de pe la Piata Universitatii. Astea pling, isi smulg cosita si intra in panica la vederea „gipului” fara nici un insemn oficial, catre care „cavalerii” le duc mai mult cu forta si in care le pun sa-si depoziteze marfa confidcata din oficiu. In prima imagine, vigilentul ma intreaba rinjind daca „dau bine in poza?”, facind citeva momente abstractie de chivuta care se roaga plingind s-o lase in pace.

Asa arata, intre timp, rezultatul rasunatoarelor proiecte de fidelizare si valoare adaugata initiate la gramada in presa cu precadere cotidiana de anul trecut. In general, vinzatorii sint destul de amabili sa-ti gaseasca pe sub chiosc si editiile deja preistorice care au incercat sa se vinda, mai mult si mai scump, alaturi de carti, cd-uri, dvd-uri, fiare de calcat, titireze, masini de barbierit sau seturi de cearsafuri. Marile lovituri de marketing au avut un succes atit de mare, incit seriile intregi de Prison Break sau nemuritoarele hit-uri ale lui Ovidiu Scomornick zac pe tarabe, batute de vinticelul obraznic al primaverii.

Citeva imagini de la festivalul anual de kitsch, din Piata Romana.

Ceva mai departe si indiferenti la atractiile circului traditional…

Subiecte multe pe ziua de azi, intretaiate, incalecate, impletite ca un covrig prost si nesarat. Zapping exagerat si indigest. Niste tigani se iau la pietre si alice din ratiuni pur financiare. Suficient pentru unii sa faca din asta o tevatura nationala, otvizind penibil in mijlocul strazii un subiect care nu prea intereseaza pe nimeni din punct de vedere informativ. Pentru a suta mia oara, trebuie sa existe cineva care sa stoarca un banal cos cu unghiile muradre, straduindu-se sa-l transforme intr-un ditai furunculul. Momente simpatice cind interlocutorii se pun pe mistouri (tiganesti) cu moderatorii si devin mult mai simpatici decit acestia.

O demisie frivola, pe teme de nepotism, ocazie cu care am aflat bucuros ca nu sint singurul cu astfel de pareri despre Melena Basescu. O demisie care nu va trage nici macar un semnal de alarma pentru nimeni data fiind natura smircurilor in care se balacesc de atita vreme onoarea sau verticalitatea oamenilor din tara asta. Papusica extrafardata se indreapta pe tocuri cui catre un frumos si meritat fotoliu de deputat in care va avea suficient timp sa-si pudreze tenul gras si greu incercat de cratere si alte semne specifice tinerilor furiosi.