DECLAR INTOCMITE FORMALITATILE…
Unde-ati mai auzit cuvintele-astea? Sau unde puteti fi siguri ca le veti auzi? Sa va mai dau putin ajutor? „Constatind acceptul liber consimtit…”? Tot nimic? „Statul ocroteste familia”…? „De buna voie si nesilit de nimeni…?” Huh… da’ stiu ca v-a luat ceva unora dintre voi. Si aici imi vine in cap o intrebare foarte contemporana: Pai atunci de ce nu casatorii cu zero ofiterese de stare civila mihnite si irascibile? De ce nu slujbe religioase cu zero acordeonisti maronii si zero mahalagioaice cu galeata cu apa la iesirea din biserica? De ce nu petreceri cu zero „obligatii” de-ale parintilor, veniti de prin toate coclaurile, pe care nu i-ai vazut niciodata si pe care trebuie sa-i lasi sa te pupe zgomotos de parca v-ati sti de cind lumea?
N-am avut o nunta mare. Cred ca n-am fost la zece nunti toata viata. Si nici nu ne-am logodit inainte, ne cam grabeam. Imi aduc aminte de certificatele „de-o zi”, de pe la petreceri si alte sarbatori care incercau sa imbine traditiile funky si modernismul galopant. De o zi intreaga in care te simteai casatorit, dar la finalul careia trebuia s-o duci la fel de intacta cum o luasei de-acasa. Wow… te simteai matur, responsabil, indraznet, pus pe fapte mari. Ajungeai chiar sa crezi ca nu-i asa complicat sa fii casatorit :). Ba chiar luai joaca in serios si incepeai sa crezi ca, uite, daca ai facut-o „de proba”, o vei face si pe bune. Poate chiar cu EA. Dupa primul „ne mutam impreuna” incepeau probele de foc. Daca treceai de ele, uneori intrai in panica :). Restul e deja istorie.
Faza tare este ca, pina pe 24 februarie, as putea sa ma insor din nou. Normal, tot cu ea. De data asta online, ca data trecuta oricum a ramas o gramada de mincare. Bautura mai am si acum. Cred ca lista de invitati ar suferi unele modificari, nasii ar fi aceiasi. Si daca pun mina si pe calatoria la Paris, as da la schimb citeva poze din saptamina petrecuta la Barcelona, dupa nunta 1.0.
cati invitati ai avut? eu mi-am facut nunta la manastirea de langa Busteni, dupa care masa si dansul s-au intamplat la o cabana. Initial optasem pentru vf Costila, dar nu a vrut popa sa urce pana acolo :)))
Eu intotdeauna am trait cu senzatia ca, la o nunta, mirii sunt cei mai „alergati” si, desi e nunta lor, de cele mai multe ori nici nu apuca saracii sa se simta bine si sa traiasca „ziua” lor, e posibil ca varianta online a evenimentului sa-i scuteasca de multe batai de cap…:)
da’ poze, poze nu ai?
:)
salutari, altfel
@serban: ~100. Am marcat la Studiouri, in Buftea, pe malul lacului… Am prins un apus cu o lumina senzationala. Foarte misto faza cu cabana.
@kami: eu m-am relaxat deplin la nunta mea.
haha!!! doamnelor si domnilor, DOP extraordinaire si fotograf de mare finete doar pentru prieteni: Adi Marineci aka Jesus. Daca tot a aparut si dumnealui pe-aici, probabil ca voi pune citeva fotografii facute de el insusi. Nu dati buzna, Marineciul e artist, nu baga nunti decit la insistente lacramoase :)
Bai, glad to see you!
bine totusi ca nu-ti amintesti si de cum am intarziat, si de cum scapam obiective pe trotuar ca pe bile ( if you know what i mean ) cand trebuia sa fac o poza
si daca iti lipsesc ceva poze dintr-o perioada de la petrecere, recunosc ca vreo 10 minute am jucat frisbee printre studiouri ( la propriu )
:D vezi cum te dai tu singur in fapt? eu chiar uitasem de fazele-alea, pe bune. cit despre frisbee, nu cred ca a ratat nimeni jucaria aia :))
De ce nu pui watermark pe fotografiile din blog?
Jesus, la ce fotografii avem, ti se iarta orice ! :-) Te pup in numele familiei ! :-)
ma bucur ca va cunoasteti, adi+familia copolovici…..
si noi pe voi :)