Posturi cu tagurile: "consumabile"

Sub aceasta denumire destul de pretentioasa, cu iz de saga pescareasca, am descoperit un loc mai mult decit potrivit pentru o masa cu pretext de lincezeala, cu briza de lac si bucate mai mult decit acceptabile. Cei mai demult naraviti la cherhanale de prin jurul bucurestilor vor mustaci, probabil, cu superioritate. „A descoperit Copolovici America, nene…”. Corect, eu abia acum o descopar si nu pretind ca as vorbi primul despre ea, ci v-o prezint prin periscopul meu de mincau veteran si bon-viveur in in permanenta formare. E posibil sa mai fi auzit despre locul asta si sub titulatura „Cherhanaua La Parfene”.

Locul. Pe Bucuresti – Ploiesti, dupa intrarea in Tincabesti, imediat dupa Agip-ul de pe stinga, In sensul ca faci stinga destul de ilegal sau te duci mai departe, pina gasesti o varianta cit de cit legala sa faci stinga si sa te intorci. Drumul spre lac este cit de cit pietruit, lasi pescarii si plajistii pe mal, pe stinga, apoi mergi drept, pina dai in curtea jucariei despre care zic. E un motel destul de rapanos pe dreapta, iar circiuma este chiar pe malul lacului si…in el. Foisoare cu umbrele de stuf, o sala mai mare chiar pe suprafata apei, destula umbra si destul aer pentru caldura care ar face orice ca sa-ti strice tot cheful. Pe la jumatatea distantei dintre cele doua maluri, un ventilator montat aproape de suprafata apei salta o mica pilnie de stropi, ca o nara de balena in perpetua expiratie.

Da, mi-a iesit. Supa asta nu e nici vreo fita maxima, nici vreo complicatie culinara. Nu e nici macar vreo constructie savanta sau vreo mare taina. Dar e buna si foarte vegetala, ca un „multumesc” spus bogatiei verii. Pentru mai multe detalii, click pe castravete. Sau pe morcov.

Ce faci cind toti prietenii si toate rudele (cu care iti place sa te intilnesti) s-au carat care incotro, unii pe la munte, altii pe la mare sau zburataciti prin magazine, in cautarea unui cadou pentru petrecerea de diseara? Probabil ca te apuci de gatit :D. Asa ca, probabil mai tirziu, ne vedem cu un minestrone, cu o tarta cu fructe si…cine stie ce ne mai trece prin cap?

Credeati c’am murit, neica? Depedeve clipurici pentru cei mari si mici zic. Pe „Morometii” i-as vedea oricind. Pe ciobanelul de la Steaua – cit mai rar. Asa ca am imbinat placutul cu inutilul si i-am dat mormolocului citeva replici prin intermediul prietenilor mei buni, Nea Ilie, Niculae, Cocosila, Victor Balosu, Nila si ai lor. Posibil sa va placa.

In Giulesti, Isus n-are treaba cu reciclarea. Am, totusi, o dilema: de ce tocmai in ghena pentru „platsic”?

Ieri, dupa ce am urcat pe YT mizeriuta de clip de aici, primesc un mesaj de la un individ care oscileaza intre „ad” si „add”. Are vreo 45 de spoturi si promo-uri in YT si se autointituleaza „RomanianPub”. Iata mesajul: „Sincer, singura chestie enervanta ce mi se asociza cu Q-fort e porcaria asta cu tigani pe care am vazut-o la tine azi azi. Altfel reclamele alea sunt simpatice. Nu ai putea sa ii stergi totusi? Si asa e plin de tigani pe YouTube pusi de unguri si itailieni ca sa ne atace. Mai trebuie sa punem si noi? :(„

Judas Priest – Painkiller

Spalatoria auto de pe strada Spineni, o strada la dreapta dupa depozitul de mobila cum iesi spre Budapesta din Pasajul Unirii, pare un asezamint banal. Diferenta fata de alte spalatorii auto din Bucuresti poate consta in faptul ca aici stai mai mult decit in alte parti, ca e putin mai scump si ca baietii isi fac treaba destul de prost. Dar au o cafenea. Nu e rau, luind in considerare caldura de-afara. Hai sa bem o apa si sa-i urmarim prin geam cum executa cu dusul si laveta.

Dupa un paravan de rigips, locanta ne imbie cu umbra si racoare. Intrarea spoita in roz si albastru, planta decorativa de la parter si balustrada de inox a scarii ce duce in „cafenea” ma fac sa soptesc mai mult in gluma: „Arata ca un club de striptis din provincie.” Lungile drumuri prin tara si noptilein care cautam cu diversi colegi o circiuma deschisa dupa miezul noptii prin orasele patriei m-au dus in destule spelunci de facturi diverse, astfel incit sa dibuiesc una fara sa am nevoie de o firma luminoasa explicita.

Rar mai risc sa intru in restaurante bucurestene in care n-am mai fost niciodata. Recomandarile trebuie sa vina din partea unor mincai cit de cit avizati ca sa ma convinga sa ma hazardez in necunoscut. Experimentul „Potcoava” a fost unul destul de reusit. Pe strada 9 Mai, la numarul 53. Asta e dupa ce cobori de pe Grand in Giulesti, lasi stadionul si complexul sportiv pe dreapta si faci stinga pe prima sau a doua strada.

Doua produse relativ noi (cel putin pentru mine) pe care le-am gasit in acelasi magazin de cartier.

JANA este un fel de apa cu gust de lamiie, produsa de SC Dacardi (sic!) Impex SRL, din Oradea. Promit sa-i sun sa-i intreb cine e Jana si ce vrea ea de la viata.