MINESTRONE

Nu e doar o supa foarte simpla, ci si una foarte potrivita verii, in care aromele mai multor legume proaspete se intilnesc si se imbratiseaza cu mestesugul si ingeniozitatea bucatariei mediteraneene. Minestrone este ca o joaca de copii care s-au pus pe invatat nume de legume si acum le clasifica in functie de consistenta. Finalul, insa, este mai mult decit matur, o lingura de pesto de rosii facind diferenta dintre Minestrone si o banala ciorba de legume. Nu-i asa ca v-ati plictisit de fierturile de legume ce seamana cu orice alta ciorba, doar ca nu au carne? Pentru ca:

In citeva linguri de ulei de masline incins intr-o cratita am aruncat doi catei de legume si o ceapa taiate destul de mare. Miresmele s-au deschis de indata, pe masura ce amestecam , pe foc mediu, cu o spatula de lemn. Ceapa si usturoiul nu se calesc, doar se sticlesc putin. Apoi o bucata de telina, taiata cubulete. Amestecata cinci-zece minute, cu ceapa si usturoiul, la acelasi foc mediu. Apoi un morcov taiat la fel. Si inca o tura de amestecat in cratita. Un ardei rosu, taiat fisii subtiri. Si iar amestecat. Doi dovlecei taiati cubulete. Da, amestecato-inabusit si el. Si trei castraveti tocati marunt.

In alta cratita am facut un litru si jumatate de supa de legume. Pe-asta am facut-o din trei cubulete concentrate pentru ca mi-a fost extrem de lene sa curat atitea legume si sa le mai si astept sa se faca supa. My bad, data viitoare imi rascumpar magaria. Cind a fiert, am adaugat supa in cratita cu legume si am lasat sa fiarba putin. Am pus apoi o mina de spaghete intregi, nu multe, pe care le-am lasat sa fiarba in clocote mici, in supa. Pregatiti-va asadar, de o supa destul de deasa, in care legumele si pastele ocupa cel mai mult spatiu.

Ca sa faci pesto in casa, ai nevoie de busuioc proaspat, parmezan, ulei de masline. Ca sa faci pesto de rosii, la ce am spus mai devreme se adauga doua linguri bune de pasta de tomate. Eu n-am avut si n-am gasit busuioc (anul asta n-am mai pus pe balcon), asa ca am scos doua linguri de pesto din borcanul pe care-l aveam in frigider si am amestecat cu pasta de tomate. O lingura din compozitie a ajuns in supa, cind pastele erau aproape fierte, dindu-i o aroma nobila ce n-a stirbit cu nimic simfonia verde a legumelor. O minunatie, va jur. Si toata treaba n-a durat nici macar o jumatate de ora.

Ca in cazul multor altor creatii culinare ivite in bucataria celor saraci sau a celor care se apuca de gatit fara sa tina cont de o reteta anume, Minestrone poate contine o multime de alte ingrediente, in functie de anotimp, destinatie (prinza sau cina) sau zona geografica. In italiana inseamna „cupa ce mare” si se pare ca si-a cistigat drepturile de reteta de sine stataoare intre anii 1600 si 1700. Pina atunci fusese doar un fel de „adunare generala” a legumelor uscate de prin ranitele soldatilor romani sau un rezultat firesc a lui „ce-om mai avea prin camara” din casele italienilor mai putin pretentiosi.