Posturi cu tagurile: "consumabile"

Mai calc din cind in cind strimb si intru la cite-un mec. Nu stiu daca mai degraba ispitit satanic de cite-un Big Tasty sau din curiozitatea de a mai testa periodic starea romaneasca a megabrandului international. Mi-e din ce in ce mai clar ca, in sfirsit, mcdo intra in normalitatea si in Romania din punct de vedere al personalului: angajeaza din ce in ce mai multi handicapati. Cind, prin ’96, la Singapore, am vazut personal cu Down Sindrom, debrasatori cu o singura mina sau batrinici care nu voiau sa vorbeasca in limba engleza la preluarea comenzilor, am aflat cu surprindere si admiratie ca gigantul corporatist intelege in acest fel sa ofere sanse egale si celor loviti de soarta.

In prima faza sa-mi saie ochii din gavane si mai multe nu. Adica stiam eu ca shogunatul se extinde cu repeziciune, da’ parca Mediafax nu intrase inca in carti. M-am lamurit dupa click, cind mi-am descoperit limba materna. Lista apare pe deflepparduk.com/tourmedia.html.

Primele 20 de minute. Tristete si penibil pe toata linia. Canadienii stau prost cu umorul si parca Gaita s-a impregnat cu problema asta. Monologul de la inceputul show-ului s-a caznit in van, a fost sec pina la deshidratare. Coechipierul prazuliu (parca lucra cu Jugaru intr-o vreme?) are glume groase, slinoase, bune de antena. Productia urla de saracie, platoul arata rau, aplaudacii sint batrini, stirbi, uriti si rurali, din stocurile permanente ale celor patru televiziuni intr-una singura. In prima parte, pe crawl au curs SMS-uri la misto, scrise de vreun „scenarist” transferat de la rubrica „decese”. Madalin Voicu – nimic nou.

Se gaseste la o(ri)ficiul de stare civila al primariei sectorului cinci, care este condusa de ala micu’ de se exprima greu si cind reuseste face spume. Norma intreaga la paza si ordine, juma’ de norma la debarasat si spalat incinta de spumoase si piscoturi. Da’ nu oricum, ci in credinta si in siguranta, cu arma din dotare pe-o parte, cu laveta pe cealalta si cu catusele la briu,

Am uita sa-l intreb cum il cheama. Intii mi-a ciulit urechea cu un „Summertime” exemplar, executat mai mult in aparte, pentru colegii linga care astepta sa-i iasa clientii din oficiul starii civile. S-a prins ca-l ginesc si s-a apropiat zimbitor, cu mustiucul intre buze. Am crezut ca vrea sa-mi ceara bani, dar mi-am dat seama ca voia doar sa se simta si el bine la munca :). Si da-i cu Girl From Ipanema, One Note Samba si alte citeva „jobime” jucause, cu ochi stralucitori si bucurosi de admiratia nedisimulata a auditoriului. Cind mi-a mai spus si ca e pitestean, ca s-a nascut in tigania Popii Sapca si ca acum sta in Trivale, am conchis pentru sine ca Dumnezeu mi-a dat o simbata fericita. Multumesc. PS: Stiu ca veti observa si singuri, dar mi se pare senzationala comuniunea dintre saxofon si bratara ceasului.

Nu mai e o noutate. Numai ca acum citeva luni, cind i-am redescoperit vechile dume pe YT, mi-am pus intrebarea: oare daca ar repeta cineva astazi aceleasi experimente stradale, rezultatele ar fi aceleasi? Poate ca societatea romaneasca a mai evoluat pe ici-colo in astia cinsprezece ani care au trecut de la vox-urile lui Gaita, mai ales la capitole gen „acte sexuale”, „orgasm”, „erectie” sau „sucuri gastrice”. Sint aproape sigur, insa, ca mai sint o gramada de alte posibile subiecte care au ramas neschimbate la capitolul „ce isi asuma un roman ca inseamna un cuvint despre n-are nici cea mai vaga idee”.

Daca tot s-a terminat bairamul electoral de trei saptamini pentru unii si de mai bine de o luna pentru altii, poate ca ar fi nimerit sa adune cineva toate ciozvirtele si mizeriile ramase in urma. Zic si eu, cu gindul la promisiunile de „mai curat” si „mai civilizat” pe care toti candidatii, perdanti ori victoriosi, le-au mestecat cu multa rivna in timpul ospatului.

Ce faci cind stabilesti joi o intilnire pentru luni, la care sa te prezinti vineri? Te intorci acasa fericit ca nu te-ai dus marti.

O datorie cronicareasca de bucatarie de weekendul trecut, care am socotit ca nu merita a fi trecuta cu vederea. Click foto pentru detalii.

Nu cred ca a reveni din cind in cind la muzica virstelor trecute e un semn de batrinete. Poate ca la 33 de ani ascult Vibe FM pentru ca la 10 ani inghiteam cu placere Jarre, Tangerine Dream sau Isao Tomita fara sa inteleg mare lucru. In seara asta sensibila mea doamna m-a condus catre Tracy Chapman si Bobby McFerrin. Catre prima asa cum ii imbratisam vocea pe vremea liceului. Catre cel din urma, asa cum l-am descoperit destul de tirziu, la concertul din Romania, ocazie cu care am fost de acord cu el in privinta faptului ca „Don’t Worry, Be Happy” este cu siguranta cea mai proasta creatie a lui.

Bobby McFerrin – Circlesong Three

Tracy Chapman – Bridges