Posturi cu tagurile: "consumabile"

Nu, sub scara blocului meu nu s-a inventat brusc un nou apartament si nici nu s-a mutat nimeni in acel spatiu. Usa metalica de apartament, cu vizorul ei cu tot, nu adaposteste un camin comod pentru vreo familie nou venita. Nici pe departe. In spatele acestei usi de metal s-a mutat…subsolul blocului! Ta-daaam! N-ati fi ghicit, sint sigur. Ei bine, nici eu nu stiam ca toate celelalte probleme din blocul meu au fost rezolvate si ca, avind un surplus de vreo zece bulioane, putem sa trintim o usa faina, de apratament, pentru accesul la subsol. Si asta, desigur, fara sa ne intrebe nimeni. Acum sincer, de ce sa ne mai intrebe?

Probabil cam vechi, dar foarte bun. L-am gasit intr-un artricol scris de Axu (Sorin Axinte) despre care am aflat cu aceeasi ocazie ca e partener la Glue, o companie fondata de Daniel Gavrila dupa ce plecase din Lowe. Care si Axu tocmai a plecat din Realitatea-Catavencu dupa ani multi de Marketing Management. Si nu pot sa nu-mi aduc aminte cit de buni fusesera Lowe in pitch-ul pentru Cotidianul si cit de mult ii placuse lu’ Axu de prezentarea onesta si de ideile bune cu care venisera Gavrila si Coliban. Uite cum se intilnesc marile spirite pina la urma :) Dar sa nu uitam motivul pentru care ne aflam aici: bancul

<<Un tip citadin trecut de prima tinerete, dar in forma si bine echipat, merge pe o poteca de munte. La un moment dat, intalneste un cioban (genul proptit in ghioaga), cu o turma serioasa raspindita in jur. Tipul se opreste, scruteaza analitic peisajul si apoi il intreaba pe cioban: “Bade, ale matale-s oile?” “Da”, zice omul.

Sint ciumec, am ZF moca pe birou la ora noua dimineata. Zau? Pai atunci sa ridem cu niste subiecte din zefeu.

Pe prima pagina, un subiect de importanta internationala: un hotel detinut in Bucuresti de celebrul Popoviciu isi reforcasteaza bugetul pe 2008.  Aveam nevoie de aceasta informatie ca de aer si pentru ca m-a captivat inca din titlu, am intrat in amanunte. Care va sa zica ca criza mondiala influenteaza turismul international de afaceri care inregistreaza „o scadere usoara”. Ei bine, „usoara” la nivel mondial inseamna „imensa” pentru Ramada, care isi „ajusteaza”bugetul pe 2008 cu aproximativ 30 de procente. Ma intereseaza rau mai ales cum isi trimbiteaza GM-ul Ramada oferta si disponibilitatile in acest captivant articol publicitar nemarcat.

Enervantul, ingimfatul, mincaul, fanfaronul, istericul de Brenciu. Rafinatul, sensibilul, amuzantul, nebunul, talentatul si dragul de Horia. Bai, e absolut imposibil sa-l pui pe-asta intre tonuri de gri. N-are cum sa-ti fie indiferent.

[youtube:http://youtube.com/watch?v=ABn4JSlr7Yo]

Pina pe la 20-22 de ani se cheama ca te pregatesti, ca inveti, deci nu-ti ceri decit sa inmagazinezi teorie, traind cu impresia falsa ca acest tip de constiinciozitate iti va fi de mare folos de indata ce vei incepe sa practici o meserie. De fapt iti prelungesti copilaria, te alinti, iti ascunzi lenea in spatele unor motive care speri sa-i pacaleasca pe ceilalti si in primul rind pe tine insuti. In cazul in care incepi sa lucrezi inainte de absolvire, faci din asta un titlu de glorie si iti freci palmele de bucurie ca esti cu un pas inaintea celorlalti. Ceea ce nu e chiar rau. Asta daca nu folosesti o asemenea strategie ca sa-ti motivezi sesiunile ratate, repetentia etc.

Este primul magazin de produse alimentare (si nu numai) organice in care intru in Bucuresti. Chiar la parterul imobilului pe care vi l-am aratat mai devreme. Mi-a placut de la intrare aerul de bacanie aranjata cu grija, de magazinas englezesc de familie. De fapt, inca de afara, culoarea cu care proprietarii si-au delimitat „spatiul vital”, logo-ul din vitrina si cele citeva borcane, pungi si nuci pecan aruncate ici si colo sint o promisiune tentanta facuta unui trecator atent.

La intrare, in stinga, display-ul amenajat pentru degustari functioneaza ca un „best of” in care mai toate raioanele sint reprezentate intr-o combinatie cromatica mai mult decit apetisanta. Printre produse, citeva unelte de bucatarie, citeva reviste si o vaza cu flori completeaza mesajul prietenos de intimpinare.

Am descoperit o multime de sosuri, ierburi si alte ingrediente organice in „camara” de la Pukka. E clar ca, in ciuda nisei de consumatori destul de minuscule careia i se adreseaza, incearca sa aduca o gama cit mai diversa de produse. Cerealele, ierburile, conservele, lactatele, ceaiurile, dulciurile, ciocolata si produsele de ingrijire personala au avut intiietate, insa am aflat ca vor fi insotite in curind de vinuri si alte minunatii sanatoase. Ba chiar am descoperit si niste strut in vid, in vitrina frigorifica. Am pus ciocolata separat de dulciuri pentru ca zona dedicata ei troneaza in mijlocul magazinului, intr-un amestec nebun (dar studiat) de culori si consistente.

George Vraca Nr. 7, aproape de Gradina Cismigiu. Este prima oara cind o vad in paisprezece ani de Bucuresti si sint convins ca mai sint multe, la fel de impresionante, catre care n-am avut vreme sa ridic ochii.

Gardul Spitalului Judetean Ilfov este de-a dreptul banal. Dar conteaza din ce parte il privesti si cu ce treaba ii treci printre porti. Numai ca in plina era a unui sistem sanitar plin de distrusi, in care dupa ce treci pragul spitalului trebuie sa te astepti la tot ce e mai rau, si in vremuri cu minimum un scandal medical pe zi, parca imaginile de mai jos prea frizeaza cinismul nascut din prostie si dezinteres fara margini.

Chiar daca respectivul spital se afla in Bucuresti, pe Bulevardul Basarabia, caracalismul national nu tine cont de adresa ori asezare pe harta. Nici n-as face vreun pariu ca stralucitul manager care a oferit companiei de pompe funebre spatiu de inchiriat in interiorul spitalului nu este mai mult decit mindru de artificiul sau de marketing. Citat fictiv: „Am observat ca, oricum, in spitalul nostru majoritatea pacientilor fie vin in faza terminala, fie ii aducem noi pina acolo. Oferim familiilor indoliate avantajul unor servicii integrate, de ce sa mai punem oamenii pe drumuri?Oricum, nici un pacient nu s-a plins de serviciile noastre pina acum…” Musai de remarcat numele chiriasului!!!

Astazi sper sa va aduc o poza interesanta de la monumentul cinismului, Spitalul Judetean Ilfov, dupa care vreau sa dau o tura pe la Pukka Food. See you later.

Adineauri, la Bizbazar-ul lui Moise Guran, o stiruca despre, vai, ce prost stam la serviciile de pe litoral. Asta pentru ca n-avem personal calificat. Cica vechea scoala de servicii turistice, meseria bratara de aur a vechilor ospatari nu s-a mai transmis din mama-n tata si de-asta cica astia tineri n-au schilu’ la ei. Adevarul e ca pe vremea lu’ Ceasca aveam niste ospatari si niste cameriste de cadea bou’ in petiol de fericire. Amabili, atenti, constiinciosi. Desigur, nu atunci cind te scuipau peste chitantier de morti de beti ce erau sau cind iti furau din camera de hotel. Nici atunci cind te trageau in teapa cu distanta dintre „in crud” si „preparat”, nici cind plateai cafea si primeai zeama de cicoare. Inca mai gasesti relicve ale Intreprinderii de Hoteluri si Restaurante, in majoritate slinosi, de un servilism enervant, prost finalizat la masa ori in camera de hotel.

Astia mici normal ca „invata” de la cite-un sef de sala pentru care adevarata meserie era binganitul pe la secu despre ce auzea pe la mese si/sau furtul calificat din gestiunea bodegii deservite. Trebuie musai sa amintesc ca inainte de ’89 seful de aprozar, de Gostat, de Alimentara sau ospatarii ori barmanii aveau statut social de conferentiari? In acelasi reportaj apare un gusat parvenit care fonfaie doct despre problema: serviciile sint proaste pentru ca proprietarii prefera sa-si angajeze rudele si prietenii apropiati, ei insisi neavind nici o treaba cu hotelaria sau circiumaria.