Dacă mă urmăreşti pe Twitter, voi crede că:
1. ai citit ceva de pe blogul meu şi ai vrea să fii la curent şi cu alte aberaţii scurtissime zilnice ale autorului;
2. cineva ţi-a zis că sunt marfă de marfă de băiat şi ai decis să verifici dacă aşa e
3. ne cunoaştem şi, incredibil, în consecinţă vrei să ştii chestii mai multe, mai noi, mai profunde (zexe!) despre mine
4. am să-ţi dau bani.
„Umorul evreiesc este aproape similar cu umorul nemţesc, doar că în cazul umorului evreiesc mai şi râzi.”
Eu, Viorel Constantin Copolovici, de religie creştin ortodontă, nepot de bunic evreu de la Târgu Frumos, sensibil la aproape tot ce mă atinge din cultura evreiască şi lăcrămos tare când vine vorba de „Schindler’s List” sau „Train de Vie”, declar pe proprie răspundere că Radu Mazăre e ciumeg.
Şi încă una scurtă, de la noul şi trendinistul cinematograf drive in, din Băneasa. Că doar nu credeaţi că România se opreşte circumspectă la poarta de acces şi se şterge pe picioruţe înainte de a intra în incintă. Logan de-ăla de cărat ciment, ca să încapă şi văru’, sor’ta şi ăla micu’? Este. Masă pliabilă, pentru picnic? Cec. Scaune de pescuit, utilizabile şi după festin, în jurul vehiculului, că doar nu ne-om înghesui toţi în maşină, pe durata vizionării, să ne dăm usturoaie pe sub nas unii altora? Cec. Că sunet auzim şi din maşinile altora, ce req…
Sâmbătă după-amiaza, la intrarea în Parcul Carol. Tulburător!
Dar nu neapărat. Cică un distribuitor de materiale de construcţii din Oradea a făcut anii trecuţi nişte biznis cu vestiţii fraţi Micula, aka Chemical Brothers. Ăştia din urmă aveau ceva bănişori de dat primilor, dar stând ei cam prost cu lichidităţile (fină asta, nu? fruti freci – lichidităţi, ha?) au căzut la pace să restituie datoria în bere. CUm ar veni, în câteva camioane de bere.
Băjeţii cu ţimentul şi vopselele pun rapid de o promoţie tradiţională, cu sticle de bere puse în sacii cu prafuri de construit sau lipite cu scoci pe găleţile cu lavabilă. Vestea s-a-mprăştiat urgent, astfel încât meşterii de pe şantierele româneşti de construcţii pe care, prin absurd, se mai lucrează deocamdată, au luat cu asalt paleţii cu marfă livrată la botu’ calului, în căutarea licorii spumoase.
Într-o situaţie mult mai dificilă se găsesc depozitele şi magazinele de profil, care nu mai pot stoca găleţile cu vopsea în afara incintei, de teama hoţilor. De remarcat şi demersul creativ al situaţiei. Gama de produse poartă numele „Ana”. Sloganul promoţiei este „Ana are bere” :)
Imortalizate mai mult de plictiseală, că oricum n-ai ce vedea pe-acolo. În afară de piţipoance cu ochi lăcrămoşi, ignorând cu simţ ecologic exagerat panourile ce încearcă să le explice că hrănirea animalelor de dincolo de gratii de către animalele de dincoace de gratii este cu totul şi cu totul interzisă. Aşadar:
Uite ce ziceam duminică pe Twitter. Acum pot să vă şi arăt. Ore întregi, partea dinspre stradă a grădinii zoologice de la Băneasa este scăldată în fumul gros şi împuţit al nicilor de provenienţă dubioasă. Toată acea parte se pierde în ceaţa vălătucilor graşi, cu tot cu ambient, animale, vizitatori şi chef de viaţă.
Utilizarea telefonului mobil în stil walkie-talkie, sau cum să vorbim la telefon cînd nu-l putem duce la ureche din cauza ramelor de la ochelarii de soare. Toate astea, desigur, în trafic, în maşina de culoare alb 13 cocalar, de „prinţesă”.
Vai, ce ne mai place să balotăm în timp ce „facem mişcare” în weekend, prin parc. Că şi băgatul în gură presupune mişcare, deci un mod mai mult decît plăcut de a mai arde nişte calorii, nu-i aşa? În treling şi-n adibaşi, ca să ne umplem elegant de sport, natură, tinereţe. Merge şi cu jantilică, să nu ne tragă curenţelu’ pe sub ţîţe, indiferent de seps..
Design realizat de
Cele mai voi