Posturi cu tagurile: "societate"

Eu am o intreaga poveste romantata cu Red Bull, ii stiu istoria si, in consecinta, il beau cu respect, de maximum trei ori pe an. Si atunci in cazuri de extrem dezmat, oboseala sau conjunctura. Am baut prima oara varianta asiatica, in cutie bortoasa si aurie, la Singapore, prin ’97. Apoi m-a insotit de-a lungul celor opt luni extenuante pe vapor si m-am bucurat sa-i recunosc gustul identic fie ca l-am cumparat in Sydney, Saigon Phu Mi sau Juneau. Consumul conjunctural a batut de multa vreme necesitatea, consumul dictat de efort prelungit sau atentie in alerta. Nu doar in Romania, ci in majoritatea tarilor cu un „clabing” dezvoltat.

Pe la noi se bea in orice combinatie, prin cluburi sau pe strada. La un moment dat, a bea Red Bull in loc de Coca Cola a devenit un fel de eticheta a „posibilitatilor” exprimate ostentativ. Merge si la mici, si la seminte, si pe strada, si la sanatoriu, si la meci. Existenta lui in orice butic de coltul strazii si, mai nou, la tonomatele din metrou, il face accesibil si copiilor,

Este imposibil ca, atunci cind se defecteaza ceva ce nu iti este la indemina, ceva ce nu tine de tine, cind „sistemul” iti pune stop pe piept si te lasa cu ochii in soare, sa nu ti-i imaginezi pe aceia de la capatul celalalt al problemei. Ne-am perpelit prin atitea intruchipari ale incapacitatii si nonsalantei obraznice tipice pentru natia asta, incit mie cel putin imi este extrem de greu sa nu ii „vad” pe aceia care imi strica ploile fara ca eu sa pot ajunge la „ei”.

Bunaoara cind te loveste o pana de curent. Sa zicem ca nu instalai windows pe noua magaoaie configurata vreme de vreo doua luni, dupa diverse sfaturi si surse de documentare more or less reliable. Sa zicem ca nu te porti cu magaoaia in cauza ca si cum rasuflarea ta ar putea sa-i dauneze. Si sa mai zicem ca, fiind o scula performanta, nu se sperie usor de o fluctuatie majora de curent electric. Sa zicem doar ca ai o pana de curent.

Prima – scurta, in gluma, vreo cinci secunde. A doua – de aproape o ora. Cu scurte ghionturi dureroase in tot ce ai in priza si in functiune prin casa. Daca la cele scurte abia ai timp sa injuri si-apoi sa regreti din cine stie ce sentimente umane, in cea lunga ai vreme de portretizari. Si cum arata „ei”? Lucreaza la lumina unei lanterne chioare

Andreanum&co a reusit zilele trecute sa adune vreo 5000 de RON pentru o tinara sahista care participa la un concurs in Georgia. Felicitari! Numai ca, in urma acestei initiative mai mult decit laudabile, un curent demagogic si usor balos risca sa umbreasca orice urma de apreciere pentru fapt in sine. Cu o furie care-mi suna cunoscut ca discurs si cu o tendentiozitate sindicalisto-socialista, „tractoristul” generalizeaza si face spume catavenciene fara sa tina cont ca, de fapt, clasa politica este aceea care sintetizeaza tendintele majoritare ale romanilor. Caritatea ESTE un atribut al societatii civile, Andreanum&co. De ce sa faci din ea o teava menita sa faciliteze deversarea de gunoi nesortat, cu iz politic, a unui „tractorist” protejat de anonimat? Nu fac o pledoarie pentru clasa politica, ma dezgusta stridentele patriotarde. Nu acuz ca in spatele acestei jelanii se ascunde tot un discurs politic, ci ma indoiesc doar de calitatea demersului. Am tradus, mai jos, fiecare mostra de fariseism si demagogie din articolul initial.

Stiti ce cred eu despre „schimbarea sistemului” pe care o asteapta toata lumea ca pe un cires copt? Eu cred ca porneste de la lucruri foarte simple. Mai cred ca nu tine nici de regimul politic, nici de citi bani ai in buzunar si nici de citi ani de scoala ti-ai adaugat sau nu in educatie.

Un lucru foarte simplu ar fi ca mamele, tatii si bunicii sa nu-si mai tirasca odraslele de mina printre masini, atunci cind trec strada pe unde vor muschii lor, chiar daca prima „trecere de pietoni” e la doar citiva metri. De fiecare data cind vad un episod de-asta imi imaginez piticul trimis pentru prima oara singur la piine, asteptind regulamentar sa treaca majoritatea masinilor care par mai aproape decit sprintul lui pina pe trotuarul celalat. Ar fi extrem de simplu ca acesti cretini care au facut copii inainte sa invete sa respecte niste reguli banale sa le explice cretineilor in devenire ca strada le rezerva o multime de pericole daca nu au educatia minima de a sti sa o foloseasca. Nu-i poate condamna nimeni ca acolo unde si-au petrecut prima parte a vietii, la tara, nu existau semafoare. Sau ca treceau vreo trei pina la cinci masini prin fata bancutei de linga poarta, unde-si definitivau educatia.

Un alt lucru simplu, extrem de simplu, ar fi sa

„Sarutarea, ca si salutarea, face parte din cadrul moravurilor unui popor. Primele intrebari ce suntem condusi a ni le punein privinta sarutului sunt: ce este? de unde vine? ce scop are?

Sarutarea este expresiunea unui simtamint interior. Ea se manifesta printr-o apasare a gurei asupra unui obiect oarecare, insotita de un sunet puternic sau mai slab, sau printr-o atingere reciproca abuzelor, exprimind iubirea si afectiunea amoroasa. Sarutarea se poate executa in diverse moduri: cu sunet, fara sunet, pe cale umeda si pe cale uscata.

De aici rezulta diversele numiri ce se pot da saruturilor. Astfel e gurita, un sarut dat in pripa si in gluma; se uziteaza mai mult