“SISTEMUL” ESTI TU!

Stiti ce cred eu despre „schimbarea sistemului” pe care o asteapta toata lumea ca pe un cires copt? Eu cred ca porneste de la lucruri foarte simple. Mai cred ca nu tine nici de regimul politic, nici de citi bani ai in buzunar si nici de citi ani de scoala ti-ai adaugat sau nu in educatie.

Un lucru foarte simplu ar fi ca mamele, tatii si bunicii sa nu-si mai tirasca odraslele de mina printre masini, atunci cind trec strada pe unde vor muschii lor, chiar daca prima „trecere de pietoni” e la doar citiva metri. De fiecare data cind vad un episod de-asta imi imaginez piticul trimis pentru prima oara singur la piine, asteptind regulamentar sa treaca majoritatea masinilor care par mai aproape decit sprintul lui pina pe trotuarul celalat. Ar fi extrem de simplu ca acesti cretini care au facut copii inainte sa invete sa respecte niste reguli banale sa le explice cretineilor in devenire ca strada le rezerva o multime de pericole daca nu au educatia minima de a sti sa o foloseasca. Nu-i poate condamna nimeni ca acolo unde si-au petrecut prima parte a vietii, la tara, nu existau semafoare. Sau ca treceau vreo trei pina la cinci masini prin fata bancutei de linga poarta, unde-si definitivau educatia.

Un alt lucru simplu, extrem de simplu, ar fi sa nu ne mai suflam mucii pe trotuar si sa nu mai expectoram in plina strada atunci cind aparatul nostru respirator atinge preaplinul umorilor viscoase. Sa nu ni se mai para atit de firesc sa ne proiectam sputa peste tot, in spatiul public, chiar daca in copilarie, in fata blocului sau acolo, la noi, la tara, faceam concurs de „cine scuipa mai departe” sau „cine da o flegma mai mare”. Scuipatul pe peretii liftului mi se pare acum un joc periculos, se poate lasa doar cu ricoseu, ca despre concurs de „cine sparge peretele liftului cu flegma” mi-e teama ca nu e vorba.

Inca un lucru foarte simplu ar fi sa nu ne mai aruncam gunoiul pe geam. Si nici bulanul de pui cu care am ratat capul nevestei necarcalite si catastrofale in bucatarie (la gatit). Ar fi culmea simplitatii sa intelegem ca gunoiul nostru menajer nu e nici sarcina serviciului de salubrizare a strazilor, nici tentatia pentru mirosuri viguroase a vecinilor mai subtiri, dedati la brinzaturi frantuzesti si nici macar pasiunea nesatisfacuta a trecatorilor pentru sporturi extreme. Pe bune, m-as simti de trei ori si jumatate mai mindru de natia mea daca, in toiul noptii, vecinii mei nu si-ar trimite cutiile goale de bere pe orbita curtii noastre interioare „unde oricum vin aia sa ia gunoiul din cind in cind”.

M-am saturat de toate aceste banalitati pe care atit de multi conationali le considera aproape niste farafasticuri. Asa cum m-am saturat de toti romanii care n-au nici macar bunul simt sa-si cunoasca limba materna in profunzime, dar care se bat cu caramida nationalismului in pieptul umflat, pregatit sa mai traga „o meduza” galbuie milimetric pe linga bombeul vreunui trecator.

Sincer? Va dispretuiesc profund.