Posturi cu tagurile: "publicitate"

Daca tot s-a terminat bairamul electoral de trei saptamini pentru unii si de mai bine de o luna pentru altii, poate ca ar fi nimerit sa adune cineva toate ciozvirtele si mizeriile ramase in urma. Zic si eu, cu gindul la promisiunile de „mai curat” si „mai civilizat” pe care toti candidatii, perdanti ori victoriosi, le-au mestecat cu multa rivna in timpul ospatului.

Alo? Banc Post? Buna ziua! Sint un potential client al dumneavoastra si as dori sa vorbesc cu cineva de la departamentul Marketing. In ce problema? Pai sint un pic derutat din cauza faptului ca, in ciuda rebrandarii pe care ati efectuat-o acum vreo citiva ani buni, cu ocazia preluarii bancii de catre niste greci, in Giulesti inca mai exista un fel de pancarta gigantica si foarte vizibila de pe Podul Grand, cu identitatea pe care bancii pe car eo stiu eu de la inceputul anilor ’90. A, pai da, aia a fost moca si am zis ca decit sa mai cheltuim cu una noua, o lasam acolo pina s-o gindi cineva s-o dea jos. Bine, va multumesc si va urez mult succes in continuare. La revedere.

Si inca un semn ca publicitatea pe internet n-are mama, n-are tata, da’ e avida de cultura. Pai sa fi stiut el, bietul Creanga, in ce vecinatate avea sa vietuiasca mult dupa ce se va fi fost savirsit de prin lumea cea masurabila, sa-i fi trecut macar prin virful mintii ca scrierile ii vor fi scoase la mezat la doar citeva etaje mai jos de cutia cu papusoi vibranti, ar fi lasat boalilor si povestile, si povestirile, si amintirile si s-ar fi concentrat mai abitir pe creatiile intru pornaciune.

Un obscur pop-under mi-a oferit astazi o mostra de umor involuntar tip „IP relevance”. Cu siguranta nu e un caz izolat, dar numele localitatilor in care cica ar salaslui tinerele producatoare din ciberneticul mioritic face toti banii. Pentru onanistii ajunsi pe-aici din intimplare: sint fake, baaah!

Stiti calapodul spoturilor de Pasti si de Craciun, ocazii cu care te trezesti felicitat si gidilat la nimb de mai toti advertofagii din Romania, nu? Ajungi sa primesti urari si de la fabrici de cuie sau ateliere producatoare de branturi de pisla de care nu ai auzit niciodata si catre care sigur nu vei trimite vreo comanda ever. In afara Bucurestiului, pe la statiile locale apar chiar patroni falcosi, care se filmeaza la birou, intre bradutul din glastra si plasma de pe perete, eventual cu un pahar de angeli intre cirnaciorii cu unghiile roase. „Urez pe aceasta cale multa sanatate tuturor angajatilor, clientilor si partenerilor nostri de afaceri…” sau „Intreprinderea de mase plastice, lighene si slapi Plastica Enterprises din Urlati va doreste Sarbatori Fericite!”

Eu cred ca inca mai merge si asa. La puzderia de sereleuri de apartament care „fac” publicitate, care traiesc intr-o proportie covirsitoare din subinchirieri de servicii si adaos care, in functie de numarul de verigi pina la producator, poate ajunge si la triplu sau de patru ori pretul corect, nu m-as mira ca si baietii din imagine sa faca de-o ciorba. Cerere este, consumatori neavizati si prea lenesi sa verifice cit de cit datele pietei – cita frunza si iarba. Daca in anul de gratie 2007 am dat peste un individ care platise fo’ 35 de euroi pe metrul patrat de poliplan imprimat, se cheama ca mai puteam trai o vreme, destul de bine, din primitivismul clientilor.

Looks like („se pare” suna suficient de securistic in contextul asta si imi provoaca repugna) bajetii si fetele de la GMP desemnati sa se ocupe de vizualele PDL pentru locale ori sint ceva juniori foarte artisti, ori n-au chef de treaba asta cu afisele, mesh-urile si promotionalele de partid. Mai intii cica au scremut niste fotografii din seria „cu gesturi”. Le stiti, nu? Alea in care candidatu’ trebuie neaparat „sa exprime ceva” cu macar una dintre miini: OK, thumb up, hai noroc, karate, pointy finger, cu palma deschisa in sus etc.

Deci automobilistu’ asta este atit de complexat din cauza dimensiunilor si performantelor fierului din dotare, incit pina si anuntul de vinzare suna cam timid si neconvins. Ar mai exista si varianta in care anuntul nu se refera la obiectul purtator de afis, dar n-as baga mina in foc.

Dupa magaria cu Arcul de Triumf imbracat in mesh publicitar, Baneasa Shopping City pare sa fi abandonat advertisingul de guerrilla si spaga, optind pentru o campanie clasica de outdoor. Atit de clasica, incit ai impresia ca mesajele sint directionate cu precizie catre femei timpite, pardon de expresie. Eu, ca mascul, m-am simtit ofensat in locul lor. Pai ce-avem noi la cioping center asta? Electronice, fashion, fud, dixtractie eccetera. Musai sa le punem in relatie macar cite doua, ca sa inteleaga oamenii ca le pot face pe-amindoua in acelasi loc. Ba chiar pe-aminpatru sau pe-amincinci, dar las’ ca punem cite doua, sa fie cu sot. Si sa fie „haioase”, da? Adica impreunarile sa fie atit de amuzante, incit sa vina lumea rizind la noi, sa se simte bine. Preferata mea nu e asta, ci varianta in care o tanti imbracata de mol isi extrage tarina/noroiu’/paiele dintr-un pantof (nou?!) cu un aspirator mic, de mina. Eu, ca mascul, ma simt atins la orgoliul feminin.