Posturi cu tagurile: "publicitate"

O fi de vina incultura mea crasa, ori semnatarii truismelor de pe panourile curentei campanii Aviva sint atit de celebri incit par inventati de Petre Salcudeanu? Io as fi bagat de-astea cu Barney Rubble, Mighty Mouse, Cow & Chicken…

Ati vazut spotul TV Pro Sport? Posibil sa aiba si varianta radio. Ma seaca (memorabil, ce-i drept, dar nu sint in target) vocea „de brand” care lungeste o-urile si aproape ca inghite r-urile de dupa o in stil aproape cocknay. „Pro Spooo’t. Cel mai bun ziar de spooo’t…din Romania.” O fi si-asta f’un trend la moda (sic!).

Un copy care, in conceptia advertizaurilor*, ar trece drept „indraznet”** si pe care l-ar privi oarecum oblic, asemeni gainii care-a primit un pumn de graunte fosforescente. Mesh-ul se afla aproape de virful unei cladiri foarte inalte, aflata in renovare capitala, in centrul Sibiului. Nu stiu daca in jurul acestui tag-line a existat o campanie care sa faca legatura (explicativa) cu serviciile comunicate (e vorba despre un operator turistic), dar el de unul singur cred ca n-ar putea functiona decit ca teaser sau ca reminder, dat fiind faptul ca nici macar logo-ul nu poate fi vazut decit cu ocheanul.

Din pacate inca nu gasesc pe nicaieri noua serie de spoturi BRD avindu-i ca protagonisti pe deja traditionalii (sau cam prea utilizatii?) vectori de imagine Nadia, Hagi, Nastase. Vad un spot cu Hagi incercind sa ia o cutie aflata mult prea sus pentru Inaltimea Sa. Oamenii din supermarket dau navala sa-l ajute, alearga catre el cu fete extaziate ca-i pot fi de folos lui, Regelui. Apoi vad un alt spot cu Nadia intrind intr-un salon de coafura, cum „stilistele” lasa orice, abandoneaza clientele cu mult mai putin celebre si se inghesuie s-o serveasca pe ea, perfectiunea insasi. Si mai vad un spot cu Ilie Nastase in restaurant. Ospatarii calca in farfuriile celorlalti clienti, le pun tocanita in cap si le varsa frapiera pe chelie in goana isterica pentru un loc mai aproape de inima vrajitorului cu racheta, pentru un „baiete!” aruncat de emblematicul sportiv de geniu.

Oarecum firesc pina acum, nu? Oriunde in lume, celebritatea are prioritate in fata pulimii consumatoare. Cu atit mai mult in Romania, cu atit mai mult fiind vorba de cei trei MARI ambasadori ai brandului national. Numai ca toate astea se intimpla sub un copy care spune ca la BRD poti fi oricine pentru a beneficia de nu stiu ce treburi pe care le ofera ei in perioada asta. Adica oricine, intelegeti? Asta dupa ce acei oricine din spot experimenteaza pe propria piele privilegiile mai mult sau mai putin contondente ale favoritismelor si tratamentelor preferentiale. Ha? Nu vi se pare un pic anapoda?

Zice un om cu capul pe umeri si creier de jurist asezat, netavalit prin marasmul creativ publicitar: „ar fi trebuit sa fie tocmai invers, pe-aia trei sa-i lase cu ochii in soare ca sa se ocupe de vreun neica nimeni. Ca sa vada rumanu ca, uite, BRD isi trateaza clientii la fel, indiferent de ce scrie pe buletin.” Nespa?

Hai sa fim baieti galanti dupa atitea uriciuni scrise la nervi (sau nu): tag-line-ul actualei campanii McDo este ffffoarte bun! Eh? M-am scos? Conu’ Alecu, nea Cristi? E ok? Asta din simpatie pentru creatie, ca nu ma dau in vint dupa carne prelucrata de la -tz la +300 degrade Celsius in trei minute ;) Fie ea si de pui…

Drum fara peripetii, cam lung, cam plicticos, cam enervant pe la dragii vecini crescatori de castravetata. In ciuda celor cuceriti de albene si alte demonstratii de profesionalism turistic bulgaresc, ramin la parerea mea: Bulgaria e o tara uritica, bulgarii sint, in general, capatinosi, umbla in masini urite, au drumuri destul de proaste si stau in blocuri la fel de nasoale ca alea din Bucuresti. Nu vorbesc engleza si la OMV nu accepta euro decit daca dai peste o fata mai istetica, obisnuita cu paritatile aproximative dar serviabila si sprintara.

Revin obsesiv la taxa de pod Giurgiu-Ruse, cea mai scumpa dintre toate cele platite de la Bucuresti pina in Evia. Exceptind feribotul, desigur. Adica 9 euro pentru vai mama lui de pod, 5 euro vigneta pentru TOATA Bulgaria. La intrarea in Grecia, pe la Kulata, n-am platit nimic. Mai sitn niste taxe modice de autostrada miine, dar vi le spun la momntul potrivit.

Tot cu ocazia asta:

Avind in vedere ca poliplanul asta se afla in Piata Victoriei si ca acolo unde vedeti parcata masina gri sint in permanenta parcate masini de diverse culori, fac si eu o intrebare: cine este „noi” din copy-ul bannerului, care dintre „noi” a acceptat pozitia asta propusa de compania de outdoor si cita spaga si-a luat ca sa faca pe prostul daca-l intreaba cineva ceva? Creatie: citeva sute de lei. Productie: 6-30 euro/mp (in functie de cit e prostul /spagarul  de prost/spagar). Chirie: citeva mii de lei pe luna. Irelevanta: priceless!

Fetelor, faptul ca papusica pe care a agatat-o nenea Chisu cu un kil de zahar in primul spot Margaritar (dintr-o serie, se pare) poarta pijama si vine dinspre un subinteles dormitor in al doilea spot (cel actual) nu inseamna ca musai nenea s-a si insurat cu pisi. Conceptual, data fiind natura produsului, mi-e teama ca personajul n-a sesizat subtila malitiozitate a creativilor.

Laudabila ideea Olimpiadei Oamenilor Obisnuiti, spoturile imi plac si sper sa le iasa si „beteleul” cit mai bine. Numai ca mesh-ul asta mi-a adus aminte de povestile mai vechi ale lui Naumovici despre lucrari propuse unui client, refuzate, repropuse altuia (din alta categorie de produse si din alt target chiar) si acceptate cu entuziasm. N-am idee daca Leo a participat in trecut la vreun pitch pentru Special Olympics, dar eu, ca om obisnuit, adica departe de performanta sportiva, nu ma prea regasesc in imaginea asta.