Posturi cu tagurile: "publicitate"

Ma intreb cu ce sau cu cit sint o cafteala, un seps (normal) si o matoleala mai periculoase  pentru „copiii sub doisprezece ani” decit rima „de la zodia leu, un cristal portocalEu” difuzata din belsug, dupa buget, coane Fanica. In tara in care „daca e la TV, asa e” inca mai face ravagii, in care Becali si Basescu pot confisca „in gluma” telefoane mobile sau reportofoane si in care Dan Diaconescu poate fabrica oricind, din doua masuri de ca*at si un praf de sare, personaje credibile pentru mase considerabile, oare o rima de-asta n-are sanse mari sa devina refren aberant si incorect pentru niste copii care si-asa asimileaza, pe nemestecate si nesupravegheate, vagoane intregi de anomalii si deviatii de la „corect” si „firesc”?

Sa sune bine, sa fie usor memorabil, sa rimeze. Mama, cum arata un cristal portocaleu? Nu stiu, intreaba-l pe tac’tu! Tata, cine-s aia care joaca in portocaleu? Olanda, Praleo, mai adu-mi o bere din uirlpul. O portocala, doua portocale. Boc are fular portocaleu, ceilalti au tricouri portocalee. Se zice portocaliu, muceo! Pe cine faci tu muceo, schilodule? E portocaleu, ca vine de la portocale, incultule! L-am intrebat si pe tata, care e director si e in zodia leu. Poate-ti dau si doua peste mufa…

Sa facem spoturi cu copii, ca sint gingasi, vind bine. Sa strimbam un cuvint daca nu ne iese rima cum vrem noi. Dar, inainte de orice, sa le bagam neste sticle colorate in detergent, lanturi de aur in salam si salam in parizer.

Sint ciumec, am ZF moca pe birou la ora noua dimineata. Zau? Pai atunci sa ridem cu niste subiecte din zefeu.

Pe prima pagina, un subiect de importanta internationala: un hotel detinut in Bucuresti de celebrul Popoviciu isi reforcasteaza bugetul pe 2008.  Aveam nevoie de aceasta informatie ca de aer si pentru ca m-a captivat inca din titlu, am intrat in amanunte. Care va sa zica ca criza mondiala influenteaza turismul international de afaceri care inregistreaza „o scadere usoara”. Ei bine, „usoara” la nivel mondial inseamna „imensa” pentru Ramada, care isi „ajusteaza”bugetul pe 2008 cu aproximativ 30 de procente. Ma intereseaza rau mai ales cum isi trimbiteaza GM-ul Ramada oferta si disponibilitatile in acest captivant articol publicitar nemarcat.

Cum ar fi sa ai un fel de butic de creatie hoitar, care sa vina in urma agentiilor „titulare” si sa-si vinda „what if?”-urile atit de bine, incit clientii sa aiba mereu senzatia ca  lor le-a venit ideea si ca, desigur, sint geniali?

De pe un fronton de bloc din zona Piata Iancului.

In legatura cu asta. Un pic mai infricosatoare.

Mi se pare doar mie stupid si un pic enervant ca Romtelecom si Clicknet inca imi mai ofera intr-un spot TV „cel mai tare eveniment muzical al anului” la zece zile dupa Aftershock? A, ce misto ar fi fost un spotulet cu miile de oameni care-au fost acolo, cu taieturi scurte si faine din concerte, cu oameni stind in c*r pe mouse-pad-urile pe care calcam la fiecare pas si cu betele-alea fosforescente pe care si le pusesera cocalarii la urechi si in jurul gitului… Mergea vreo zece zile dupa event, cu un eventual „ne-am distrat bine impreuna” la sfirsit? Req stie…

Vazusem de mai multa vreme vreo trei mesaje pe care Hornbach si-a construit comunicarea aferenta lansarii noului punct de lucru, din Militari, dar de fiecare data cind voiam sa ma apuc de luat in furci, uitam cite unul. De data asta le am pe toate trei, doua din outdoor si unul din cutia postala.

Primul si cel mai prezent.

Avem, asadar, barbat gol cu bormasina si un tag-line care cel putin pe mine ma duce cu gindul la prostii. „Vointa de fier, Singura unealta pe care nu o poti cumpara de la noi.”. PERFECT! Atunci ma grabesc ata la Hornbach ca sa-mi iau: un kil de talent de mester faurar, trei sute de grame de creier genial, sase perechi de ochi de arhitect, citeva sute de grame de bun simt pentru decoratiuni interioare, un dispozitiv de baut bere direct in git, handsfree. Si un prelungitor de penis, ca sigur gasesc la unelte si scule. Fotomodelu’ vad ca si-a tras shpiral cu cap vidia, uite ce crincen evolueaza la dat gauri…

Sa facem OOH, sa construim awareness. Cum? Nu conteaza. Nici macar atunci cind produsul si brandul inseamna procesare de imagine si religiozitate pentru culori, contraste, claritate. Cit respect fata de marca poti sa mai ceri necunoscatorului, adica exact acelui potential consumator caruia i te adresezi in campanii outdoor, cind panourile tale arata in asemenea hal?

Motto:

„Nu vreau nici o razbunare / Dar va-ntreb pe fiecare / Cum e sa privesti la luna / Prin fereastra din celula?
Sa privesti cerul cu stele / Prin fereastra cu zabrele / Sa vezi un petec de cer / Numai prin gratii de fier…”

Cred ca este una dintre putinele campanii care au reusit sa imi provoace numai repulsie fata de o marca noua, despre care nu stiu nimic. O campanie care imi interzice sa aflu mai multe, care nu ma va lasa niciodata sa intru intr-un punct de lucru al unor foarte enervanti producatori de timplarie din aluminiu (?) care fac ferestre foarte durabile. O campanie care face din singurul avantaj comunicat (rezistenta) motivul (ne)suferintei ce sta la baza repulsiei. De cind sint rezistenta si durabilitatea sinonime cu repetitia enervanta a patefonului stricat? De cind incremenirea repetitiva este menita sa exprime o calitate vandabila si definitorie?

Ce-ar trebui sa ma intereseze si sa-mi placa mai mult? Ca Petrom imi scoate ochii cu calitatea lui de mare contribuabil la bugetul de stat, intr-un testimonial trucat, sau ca Rompetrol incearca sa-si schimbe imaginea de mamut nascut in comunism, primenindu-si „cadrele” cu din ce in ce mai multi tineri? Ar trebui sa ma inchin la Petrom pentru ca isi plateste impozitele sugerind ca altii n-o fac sau ar trebui sa admir cheful de distractie si experiment de pe fetele angajatilor-actori ce imbraca armonios o idee foarte simpla ce reuseste sa-mi transmita chiar si mie cit de cool e sa fii tinar specialist la Rompetrol? Sa ma las trisat de un copy scris „ca la stiri”, care incearca sa ma pacaleasca si sa ma umple de uimire in ceea ce priveste cunostintele unor soferache despre privatizare si dimensiunile bugetului pentru invatamint? Sau sa nu ma mai plictisesc privind un spot sincer si foarte muzical din toate punctele de vedere?