Q FORT – O CAMPANIE STUPIDA

Motto:

„Nu vreau nici o razbunare / Dar va-ntreb pe fiecare / Cum e sa privesti la luna / Prin fereastra din celula?
Sa privesti cerul cu stele / Prin fereastra cu zabrele / Sa vezi un petec de cer / Numai prin gratii de fier…”

Cred ca este una dintre putinele campanii care au reusit sa imi provoace numai repulsie fata de o marca noua, despre care nu stiu nimic. O campanie care imi interzice sa aflu mai multe, care nu ma va lasa niciodata sa intru intr-un punct de lucru al unor foarte enervanti producatori de timplarie din aluminiu (?) care fac ferestre foarte durabile. O campanie care face din singurul avantaj comunicat (rezistenta) motivul (ne)suferintei ce sta la baza repulsiei. De cind sint rezistenta si durabilitatea sinonime cu repetitia enervanta a patefonului stricat? De cind incremenirea repetitiva este menita sa exprime o calitate vandabila si definitorie?

Mesajul nedorit al vechiturii care sta sa-si dea duhul imi este completat de pasajele muzicale utilizate pe post de coloana sonora, melodii cu o virsta apreciabila, numai bune de scuturat de praful gros, asternut peste vinilurile din colectia mostenita de la bunici. Si uite cum trinteste agentia si de-o amarita pozitionare pentru bietele si banalele ferestre. Neintentionat, intrucit brief-ul catre creatie probabil ca a cerut doar „melodii cu geamuri”, nu „piese foarte usor recognoscibile de catre segmentul 29-45 de ani, all, urban”. Asa ca bietele bucatele nu se fac vinovate decit de continutul foarte relevant (nu-i asa?) pentru clasa de produse in care ne invirtim. Spotul radio cu DJ Project demonstreaza ca, de fapt, nu conteaza virsta melodiilor, ci doar existenta cuvintului „fereastra” sau „geam” in text. Si pentru ca publicul de referinta este musai si un pic cretin, mesajul talimb trebuie neaparat dublat in pack-shot, prin repetarea la fel de robotica si penibila a sloganului.

Surprinzator, o campanie semnata de Liviu David si Next Advertising, pentru care pina acum aveam destule motive de admiratie.  E posibil ca prima propunere sa fi fost inspirata de un banc vechi, celebru si timpit. Bula este lasat singur acasa de dimineata pina seara. Ca sa nu se plictiseasca, babacii ii pun un disc cu povesti la batrinul pic-up. La intoarcere, parintii isi gasesc progenitura intr-o stare psihica deplorabila: Bula are privirile pierdute, este extenuat, are capul spart. Se da cu capul de parchet, horcaind si urlind sinistru: „Da, vreau! Da….vreau!!!”. Pre raftul sau, pic-up-ul repeta printre hiriieli: „Copii, vreti sa va spun o poveste?…Copii, vreti sa va spun o poveste?…Copii, vreti sa va spun o poveste?”

Bonus truck (adica refrene lacramoase pentru camionagii trecuti de virsta a doua):

Sau asa.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=nKFHERU1ICc]