Posturi cu tagurile: "spot"

Parafrazând un promo în care Ioan T. Morar propunea (parcă la Acasă TV) filme de cinematecă, aş putea zice „nu mă pricep la spoturi, da-mi plac!” :) Probabil că ăsta a fost şi motivul pentru care, acum vreo patru-cinci ani, am iniţiat alături de IQads seria evenimentelor „Adbreak”, bazată în mare măsură pe o vizionare de spoturi publicitare grupate sub teme diverse. Proiectam pe-atunci colecţii întregi din cataloagele Shots sau Lurzer, de spoturile lui Boursicot (Noaptea devoratorilor…) nici nu se punea problema să te-atingi.

Din manie pentru spoturi TV şi pentru că, între timp, ne-am cam mutat cu toţii pe Internet, iar mania mea s-a întâlnit în mod fericit cu spiritul de „fire starter” al lui Boerescu, uite că de câteva zile am la ce mă uita. Spoturi-publicitare.ro este primul site din .ro dedicat unei arhive de spoturi comerciale TV clasificate pe branduri şi categorii de produse. Abia am început, abia am depăşit 2,000 de spoturi, deci încă vreo zece ani de-acum înainte am cam avea ce face din punctul ăsta de vedere. După care putem să ne uităm şi noi la ele în linişte. Alţi zece ani :)

Despre alte motive pentru care Bakemono a inclus un astfel de proiect în portofoliu n-are rost să vorbim acum, discuţiile ar fi prea „specifice”. Important e ceea ce am şi comunicat într-unul dintre mesajele de promovare ale site-ului. De ce spoturi-publicitare.ro? CA SĂ TE UIŢI LA ELE! :) Enjoy!

Ziceam pe Twitter, acum câteva zile, că recenta campanie Vodafone, cu actorii de la „Mondenii”, e mult sub nivelul ultimelor două. Nu ştiam atunci decât că spoturile mi se păreau de un calibru inferior celor cu Smiley & CRBL & Alex şi departe de isteţimea uşor perversă, jucată firesc, a campaniei cu „combinaţiile”.

În seara asta, revăzând spotul cu Andreea Gămoşteanu versus Ramona Bădescu, m-am prins care mi-e adevărata nemulţumire: pactul cu „duşmanul” şi ascunderea cozii între picioare. „Mondenii” distrează prin imitaţii. Imitaţiile bune ies mai ales după modele suficient de caricaturale, de nesuferite. Mai mult, imitaţiile groteşti ne umplu de satisfacţie că, uite, le arată cineva şi lor, modelelor originale, cât sunt de caraghioase.

În vreme ce noi nu ieşim de vreo 20 de ani din trilema „popor prea tîmpit-clienţi prea boi-creativi prea fricoşi”, Ogilvy (de la ei, că la noi se odihnesc o leacă) lucrează pentru Scrabble.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=8kr0QEwfZBk]

Chiar, oare cum or arăta cei 100 de pasionaţi de Scrabble din România? Ceva mă face să cred că le-ar plăcea mult spotul de mai sus şi celelalte două (1 şi 2) din campanie.

Ce-am mai reţinut eu minte zilele-astea din calupurile de publicitate de la televizor.

• „vreau să fac caca în baia lui Paul” – Glade Microspray;
• „îţi sîngerează gingiile?”, cu sîngele aferent, pe albul frumos al chiuvetei – neşte pastă de dinţi;
• un pisoar cu mînuţe şi picioruşe grase, care gesticulează, reacţionează, vrea să pară jucăuş pe lîngă personajul cu probleme la prostată – Prostamol;
• Mamoiu economiseşte 50-100 de euroi şi punea ea însăşi voce hîrîită pe cartoanele statice cu pretenţii de spoturi TV – Oriflegm Orifleim;
• nu pricep de ce tuşesc nişte pahare într-un spot vechi şi actual pentru nişte medicamente – am uitat;
• McDonald’s bagă o megainvenţie care la KFC e cunoscută sub numele de Twister. De ani mulţi.

Să canalizăm pozitiv furia generată de pick-hammerele (sau nu se scrie aşa?) de sub ferestre încă de la ora 07.45 (dacă aş avea un copil, probabil că i-aş căsăpi chiar acum) şi să vorbim despre un subiect drag mie: textele pentru spoturi radio. Nu despre cum ar trebui scrise, nu despre ce ar trebui ele să evidenţieze în contextul comunicării audio, ci despre cîteva reguli elementare pe care multe agenţii le-au pierdut în ultimii ani.

Motivul celor ce urmează este simplul fapt că ieri, din întîmplare şi după multă vreme, „am dat voce”. Vorbesc de parcă am dat sînge. Nu, sînge am dat în perioada 1998 – 2000, cînd am făcut cele mai multe spoturi radio. Ehei, vremuri complexe, cînd mă chinuiam cîte o jumătate de oră, cu Mihai Gruia Sandu,  să explic pipiţei de la Ogilvy că textul pentru EVZ e bîlbîit la sintaxă. Autoritatea supremă, copilaitărul, şovăia telefonic şi dilema se încheia cu un clasic „merg ambele forme, dar hai, tragem cu varianta voastră”.

Dar să redevenim constructivi. Spoturi radio. Am şi scris, am şi dat voci, am şi „servisat” producţie. Deci pot să le dau cîteva sugestii vechi de cînd publicitatea radio acelora care lucrează cu studiouri de producţie audio şi nu i-a învăţat nimeni cum, ok? Nu prea scriu eu şcolărisme de-astea, dar mi-a trecut prin minte că unora le-ar putea fi de folos, măcar pe bucăţi.

La începutul anului mă întrebam cui foloseşte şi la ce e bună „oala cu smalţul sărit” din spotul Napolact. Ei bine, acelaşi spot zice azi doar „oala bunicii mamei” şi nici o vorbă despre ciorciobuta ruginită cancerigenă. Imaginea urechii ciobite rămîne pe ecran, dar nu simultan cu menţiunea despre oală. Adică nostalgia e acolo, iar pericolul e ceva mai mic. Hai, în varianta următoare punem vechitura în cui şi o înlocuim, la fel de nostalgic, cu o oală nouă şi frumoasă? Hai, bre, că nici asta n-a durut…

Destul de jenant, chiar dacă le-o fi spus cineva că pulimea din targetul Delaco nu suportă filmele româneşti şi n-a fost niciodată la cinematograf. N-aveţi cum să negaţi că spotul „împrumută” din scenariul „Filantropicii”, mai ales că secvenţa din film  e, ca să zic aşa, unică. Asta pe la formă. Că pe la fond mă întreb cam cîtă sănătate zace prin toţi emulsificatorii şi prin toate surogatele din chestia asta moale şi aproape insipidă pe care încearcă Delaco s-o treacă drept sănătate curată. Sau Nea Toni le face la el acasă, după reţetă tradiţională, de la stînă? Behehehe!

Bonus hrană grasă pentru principii naţionale despre muşchi şi culturişti, forţă fizică versus flotări pentru creier. Apropo de grăsimi, parcă reglementările din industria lactatelor zic că proporţia la caşcaval tre’ să fie undeva între 40% şi 50 %. Iote ce zice unii care n-are muşchi pe piept: „Caşcavalul conţine grăsimi animale saturate aterogene care pun în pericol sănătatea sistemului cardiovascular.” Aşa că s-a cam sfărîmat şi cărămida cu care se băteau în pepturi autorii campaniei în momentul în care CNA interzisese difuzarea spoturilor la TV.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=oTPZkLV0jzI]

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=IlWJRsIopb4]

Îmi pare rău că vă stric petrecerea, dragi napolacţi şi copylefteri trendinişti tunşi cu ciobul, dar „oala veche a bunicii, cu smalţul sărit”, nu poate fi nici pe departe un îndemn la incursiuni nostalgice în trecut, deoarece e toxică, bre! Oala cu samalţul sărit, la care face referire spotul la smîntîna cu leuştean (!?), este ultimul recipient în care cineva ar putea să-şi dorească să gătească ceva. Chiar n-aveţi în echipa aia nici un medicinist reconvertit?

…accounţii şi coafezele de la „creaţie” ar trebui să se abţină de la a face spoturi TV cu ele. Altfel ajung să le pună subtitrare din română în română, ca în cazul spotului curent cu Geta Voinea. O fi Getuţa fruntaşă pe ramură în stilismul bucureştean, o fi ea omniprezentă pe la toate emisiunile cu tirfe deghizate, de ambe sexe, o tunde ea prompterizde şi cohorte de piţipoance cu pretenţii de casă mare, da’ mama frizeriţelor se esprimă cu greutate şi prestează oral cu dicţie de sifon răsuflat. În consecinţă, are nevoie de traducere, astfel încît la prima vedere ai senzaţia că e vreo lucrătură nouă cu Osvaldo Laporc. Jenibil, parol. Altfel…she’s a nice MILF.

Ei bine, al treilea şi ultimul spot (deocamdată) din seria „resigilatelor”. De data asta şi mai simplu, pe înţelesul tuturor. Da, ştiu, voi v-aţi prins de la primul…