RESIGILATE DE LA eMAG. LAPTOP LA CHEIE
Campania resigilatelor de la eMAG continuă cu a doua execuţie din cele trei realizate de gmp. Astăzi – „Laptop la cheie”.
Campania resigilatelor de la eMAG continuă cu a doua execuţie din cele trei realizate de gmp. Astăzi – „Laptop la cheie”.
Din pacate inca nu gasesc pe nicaieri noua serie de spoturi BRD avindu-i ca protagonisti pe deja traditionalii (sau cam prea utilizatii?) vectori de imagine Nadia, Hagi, Nastase. Vad un spot cu Hagi incercind sa ia o cutie aflata mult prea sus pentru Inaltimea Sa. Oamenii din supermarket dau navala sa-l ajute, alearga catre el cu fete extaziate ca-i pot fi de folos lui, Regelui. Apoi vad un alt spot cu Nadia intrind intr-un salon de coafura, cum „stilistele” lasa orice, abandoneaza clientele cu mult mai putin celebre si se inghesuie s-o serveasca pe ea, perfectiunea insasi. Si mai vad un spot cu Ilie Nastase in restaurant. Ospatarii calca in farfuriile celorlalti clienti, le pun tocanita in cap si le varsa frapiera pe chelie in goana isterica pentru un loc mai aproape de inima vrajitorului cu racheta, pentru un „baiete!” aruncat de emblematicul sportiv de geniu.
Oarecum firesc pina acum, nu? Oriunde in lume, celebritatea are prioritate in fata pulimii consumatoare. Cu atit mai mult in Romania, cu atit mai mult fiind vorba de cei trei MARI ambasadori ai brandului national. Numai ca toate astea se intimpla sub un copy care spune ca la BRD poti fi oricine pentru a beneficia de nu stiu ce treburi pe care le ofera ei in perioada asta. Adica oricine, intelegeti? Asta dupa ce acei oricine din spot experimenteaza pe propria piele privilegiile mai mult sau mai putin contondente ale favoritismelor si tratamentelor preferentiale. Ha? Nu vi se pare un pic anapoda?
Zice un om cu capul pe umeri si creier de jurist asezat, netavalit prin marasmul creativ publicitar: „ar fi trebuit sa fie tocmai invers, pe-aia trei sa-i lase cu ochii in soare ca sa se ocupe de vreun neica nimeni. Ca sa vada rumanu ca, uite, BRD isi trateaza clientii la fel, indiferent de ce scrie pe buletin.” Nespa?
Fetelor, faptul ca papusica pe care a agatat-o nenea Chisu cu un kil de zahar in primul spot Margaritar (dintr-o serie, se pare) poarta pijama si vine dinspre un subinteles dormitor in al doilea spot (cel actual) nu inseamna ca musai nenea s-a si insurat cu pisi. Conceptual, data fiind natura produsului, mi-e teama ca personajul n-a sesizat subtila malitiozitate a creativilor.
Motto:
„Nu vreau nici o razbunare / Dar va-ntreb pe fiecare / Cum e sa privesti la luna / Prin fereastra din celula?
Sa privesti cerul cu stele / Prin fereastra cu zabrele / Sa vezi un petec de cer / Numai prin gratii de fier…”
Cred ca este una dintre putinele campanii care au reusit sa imi provoace numai repulsie fata de o marca noua, despre care nu stiu nimic. O campanie care imi interzice sa aflu mai multe, care nu ma va lasa niciodata sa intru intr-un punct de lucru al unor foarte enervanti producatori de timplarie din aluminiu (?) care fac ferestre foarte durabile. O campanie care face din singurul avantaj comunicat (rezistenta) motivul (ne)suferintei ce sta la baza repulsiei. De cind sint rezistenta si durabilitatea sinonime cu repetitia enervanta a patefonului stricat? De cind incremenirea repetitiva este menita sa exprime o calitate vandabila si definitorie?
Ce-ar trebui sa ma intereseze si sa-mi placa mai mult? Ca Petrom imi scoate ochii cu calitatea lui de mare contribuabil la bugetul de stat, intr-un testimonial trucat, sau ca Rompetrol incearca sa-si schimbe imaginea de mamut nascut in comunism, primenindu-si „cadrele” cu din ce in ce mai multi tineri? Ar trebui sa ma inchin la Petrom pentru ca isi plateste impozitele sugerind ca altii n-o fac sau ar trebui sa admir cheful de distractie si experiment de pe fetele angajatilor-actori ce imbraca armonios o idee foarte simpla ce reuseste sa-mi transmita chiar si mie cit de cool e sa fii tinar specialist la Rompetrol? Sa ma las trisat de un copy scris „ca la stiri”, care incearca sa ma pacaleasca si sa ma umple de uimire in ceea ce priveste cunostintele unor soferache despre privatizare si dimensiunile bugetului pentru invatamint? Sau sa nu ma mai plictisesc privind un spot sincer si foarte muzical din toate punctele de vedere?
Nu-i Mamaia cum e Vama, nici Basescu ca Obama. Bai, cit mai avem de invatat! Pai in locu’ lui Duban sau al Danei Mladin eram blocat de material pina acum. Sint foarte curios sa vad cum vor arata campaniile romanesti din 2008 si 2009, sa vad daca „baietii” s-au mai uitat si peste gard intre timp sau daca vom consuma aceleasi idei obosite. Vreau si eu un motiv de mindrie si macar o insemnare pozitiva la adresa tehnicilor campaniilor electorale ce stau sa ni se scurga in cap.
[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=oXmYVRIpu2w&eurl=]
De la cei doi care este si dintre care unu’ e fratello, asa ca nu compteaza la traficul onest. Dupe cum urmeaza:
Cea mai misto campanie antifumat pe care am vazut-o pina acum si, cu siguranta, cea mai putin eficienta. In sensul ca e atit de inteligenta, incit fumatorii, oameni pe care te poti baza la greu, o vor considera atit de amuzanta, incit vor incepe sa aprecieze campaniile anti fumat. LA nivel de consum mediatic, desigur. Eu daca as fi luptator habotnic si incrincenat impotriva consumului de tutun, as boicota-o. Pai nu tu un plamin gaurit, o tigara transformata in colesterol, un craniu fumind…? Ceva, acolo…
De dimineata am gasit-o in ziare, cu o poza urita si cu un text lipsit de orice fel de atractivitate. Dupa care i-am descoperit cele cinci sau sase insemnari goale, in care vorbeste de trei ori despre turneul electoral si traseul lui. Dupa care am gasit si „clipul”. Text penibil, demagogic, scris aiurea, plin de aschii, intonatie de spectacol omagial, look de CAP-ista, productie de amatori. Sint curios daca punctatorul audio de pe cartonul de la inceput, ala cu chintesenta stupiditatii („promovam oamenii, produsele si valorile Romaniei”), e platit sau imprumutat. Urechea imi spune ca e prima masura din „Galvanize”, Chemical Brothers. Mai jos, uriciunea de spot electoral si Galvanize, ca poate ma minte urechea.
Cele mai voi