Posturi cu tagurile: "hamburgeri"

E carne bună în Bahia. Cu porcul stau mai prost, dar vită e de toate felurile şi considerabil mai ieftină decât în România. Dau şapte euro pe kilogramul de filet mignon şi vreo patru pe un kilogram de carne tocată prima calitate (da, diferenţa atât de mică dintre cele două preţuri aici mă miră şi pe mine, având în vedere că la Bucureşti raportul de preţ e vreo 4/1), adică exact ce nu-mi trebuie când vine vorba de o tocătură pentru chiftele sau burgeri. Cumpăr separat şuncă grasă, ca să balansez puţin preţiozitatea inutilă a cărnii tocate.

Azi am făcut un burger. După toate regulile pe care le practicam şi în România. Vreo şase ingrediente amestecate bine în carne, apoi vreo douăzeci de minute de bătut carnea cu mult aer şi puţină apă, două felii de Ceddar ascunse în burgerul închis… A ieşit mai bine decât mă aşteptam, gros de aproape două degete şi suculent, cu crustă şi medium perfect la interior. Mi-a părut rău că n-am găsit pâinea potrivită pentru el, dar am trecut amănuntul ăsta în materialul de workshop despre burgeri pe care l-am pus deja pe lista de activităţi ale Taste Learners ;)

Nu e prima propunere de „chiftele americane” pe care o veţi găsi aici, dar pentru caserola de joi am recurs la domnul pui. Burgeri de pui, dreşi cu miresme iscusite şi deloc generatori de tevatura presupusă de unii atunci cînd vine vorba de grătarul de pe aragaz. O mai spun o dată: nu e musai să-ţi explodeze bucătăria atunci cînd decizi să pui la treabă tigaia-grătar. Dacă mai are şi teflon, deja totul de vine joacă de copii. Hai să vedem un burger de pui, cu explicaţii şi imagini concludente.

Weekend-ul trecut am executat, la misto, citiva hamburgeri conceputi de la cap la coada in cunostinta de cauza. Au avut un asemenea succes, incit am primit cereri si ovatii intru repetir.

COMPOZITIA.

Vorba veche, din BD-uri: „Ce avem noi aici?” Ei bine, da, oare ce avem noi aici? Avem un kilogram de carne tocata si dreasa pentru ceea ce, in aproximativ doua ore, vor fi citiva hamburgeri despre care stii precis ce contin, pe care ii frigi exact cit si cum ai chef, pe care ii aranjezi in ce combinatii vrei tu. Asta, desigur, cind ai chef de asa ceva si parca variantele din comert nu ti se par chiar tentante. Inainte de a ajunge Muma Padurii junk-food-ului, hamburgerul s-a nascut pe un gratar, intr-o bucatarie obisnuita, din ingrdiente identificabile, care cu siguranta nu contineau resturile de la 30 de vaci, ok?

Cum ziceam: 1 kg de compozitie. Carnea este jumatate porc, jumatate vita. Carne „de lucru”, adica nu vreo minunatie de pulpa sau de muschi file. In hamburger nu se ineaca nimeni daca mai da peste cite-un zgirci, peste cite-o pielita. Atita vreme cit ai ales carnea in cunostinta de cauza si ea a fost tocata sub ochisorii tai hulpavi, totul e ok. Am framintat-o bine cu: sare, piper, oregano, cimbru, patrunjel, un praf turcesc pentru pastrama (nu stiu cum e botezat, l-am luat vrac din Salonic). Deci mai nimic mirobolant pina acum, nu? De preferat ar fi sa amestecam cu mina curata, ca sa fim siguri ca toate miresmele sint bine distribuite in toata carnea, ca sarea s-a topit (mai ales daca folosim sare de mare, grunjoasa). Inainte de ultima framintare am stropit regeste cu sos Worchestershire, prietenul nedespartit si nobil al vacii.