Posturi cu tagurile: "aberatii"

Pitipoanca de la Primarie face exact ce stie mai bine: recidiveaza si insista. Trec peste calificativul „bestial” repetat obsesiv, cu si fara ghilimele, la adresa <<lui sefu’>> Sorin Oprescu. Trec si peste conceptia pitipoancei asupra comunicarii informale, si peste osanalele teribile aduse marelui Sef, si peste asumarea gratuita a unei pareri colective banuite, si peste infatuarea nemarginita ce transpira mustacios pe sub nasucul blondin. Trec peste toate acestea si va provoc la o noua competitie. Stiu ca inca nu am reusit sa ma achit de promisiunea primului concurs, dar inca incerc sa ma sincronizez cu programul celor doi premianti. Si voi reusi pina la urma.

CE facem de data asta: ne stapinim cu stoicism refluxul gastric inevitabil si citim acest exemplu de piar de Dimbovita via Buzau. Identificam cit mai multe virgule inradacinate pe unde-a respirat sau a suspinat autoarea agramat, cit mai multe dintre atrocitatile de topica si (i)logica a frazei, constructiile anapoda si, in general, dizabilitatile de limba materna ale primei dudui din aparatul comunicator al Primariei Capitalei.

CUM facem treaba asta: facem un pic de trafic pentru pitipoanca, luam panseul sulfuros cu copy si paste intr-un document Word si corectam cu rosu plus, eventual, adnotari si explicatii (ca sa mai invata si ea cite ceva) dudele identificate. Trimiteti docomentu’ pe mail (adresa e in stinga, sus) si de aparitiile insingerate ma ocup eu. M-as bucura sa considerati treaba asta ca pe un demers in primul rind caritabil. Unii oameni n-a reusit sa ajunge chiar la toate ORL de gramantica, altii n-a avut posibilitati sa merge la scoala decit incepind din clasa zecea, deci n-a putut sa-si cristalizeaza gramantica limbi romana. Uni a ajuns ofiteri de prese finca a fost silitori, cedaca sta prost la capitole dastea dezinportante?

CIT DUREAZA treaba asta: lasam doua saptamini, sa coaca bine si sa avem timp de analize si sinteze. Daca, prin absurd, eseista sterge sau corecteaza din mers (multumita noua) materialul didactic, stati linistiti la locurile voastre, ca avem prin screen, mama ei de tehnica… Si se cheama ca ne-am atins si scopul nobil, nu? Inchidem, asadar, pe 29 octombrie.

PREMIUL: stiu ca va intereseaza marginal, dar e bine sa mentionam. Deocamdata ma gindesc la trei sticle de vin din rezerva strategica a familiei, sorturi diferite, licori dobrogene daca nu foarte nobile, sigur teribil de parfumate si aducatoare de reverii. Mari sanse de imbunatatire a premiului, dar voi reveni daca e cazul.

Final. Asadar mistocarim constructiv, ajutam un om la nevoie, luptam pentru limba ce-o vorbim.

PS:  Concursul este deschis si tinerei oite ratacite care imi bombardeaza inboxul cu mesaje tip „pitzipoanca e mama ta, bolnavule care esti” si care se recomanda ca fiind sora simpaticei si blondinei pitipoance. Nu bag mina in foc, dar ea asa zice.

Succes!

Cind publici comunicatele „de presa” ale Primariei Capitalei linga fotografiile cu tine pe motocicleta, cu tine in costum de baie sau cu tine la vreo nunta, inlantuita cu iubitul tau, muciacito latino cocalario cu pilozitati rebele, „blogul” e personal sau biznis? Cind imi povestesti despre cum ti-au scos tie colecistu’ plin de pietre in timp ce aveai si pancreatita, si ulcer, in acelasi spatiu in care incerci sa ma convingi ca esti un fel de purtator de cuvint al Primarului, care parte ar trebui sa ma intereseze mai degraba? Cind site-ul tau de „director de comunicare” care esti tu director de comunicare contine pe prima pagina o fotografie numa’ buna de hai faiv si alte saituri cu pitzipoance de periferie, iar deasupra capului ti se invirtesc sugestiv si amenintator trei ciori in flash, ma lasi sa fac misto de tine in fiecare zi de-acum inainte pina te intorci la butic, unde ai fi de-a dreptul competenta? (First seen via piticu.ro)

Din categoria „de citi X ai nevoie ca sa Y?”. De data asta, de citi indivizi e nevoie sa monteze o balustrada de balcon intr-un bloc nou construit. Cu ocazia asta afli, cu mult timp inainte de a intra in posesia cheii noului aprtament, cam citi oameni vor incapea la tine pe balcon.

Nu, sub scara blocului meu nu s-a inventat brusc un nou apartament si nici nu s-a mutat nimeni in acel spatiu. Usa metalica de apartament, cu vizorul ei cu tot, nu adaposteste un camin comod pentru vreo familie nou venita. Nici pe departe. In spatele acestei usi de metal s-a mutat…subsolul blocului! Ta-daaam! N-ati fi ghicit, sint sigur. Ei bine, nici eu nu stiam ca toate celelalte probleme din blocul meu au fost rezolvate si ca, avind un surplus de vreo zece bulioane, putem sa trintim o usa faina, de apratament, pentru accesul la subsol. Si asta, desigur, fara sa ne intrebe nimeni. Acum sincer, de ce sa ne mai intrebe?

L-am vazut mai devreme pe bardul Socaciu la inutila emisie a Mihaelei Tatu si mi-am adus aminte de niste lugubre zvonuri teveriste care mi-au ajuns in urechi in urma cu mai multa vreme. Ei bine, odata cu plecare „Surprizelor”, cel mai trist, cel mai dezgustator si cel mai rapanos simbol al televiziunii care suge de la trei tite se vrea simbata in prime time. Da, nevasta socaciului, membru marcant al C.A. al institutiei in cauza, nimeni alta decit Marina Almasan. Dar „se vrea” este aici o figura de stil. Oamenii din tvr spun ca adevarata mama a penibilului cotcodaceste in stilul caracteristic subliniind de fiecare data ca babanul slot de simbata seara i se cuvine si, mai mult, ca este singura „vedeta” a televiziunii nationale care ar putea sa preia mostenirea pretentioasa a Andreei Marin. Nu cred ca sint singurul telespectator caruia i se face gura punga de fiecare data cind da cu telecomanda peste micuta enervanta, asa ca am putea sa cream un grup de actiune, sa vorbim la National Geographic si s-o mutam. La zoo.

Analistul/jurnalistul/scriitorul Ghilezan zice la Antena 3 ca in Romania sint 600,000 de utilizatori online. Linga el, specialistul Comanescu nici macar nu clipeste. Radu Tudor nu e de specialitate. Dana Grecu nu se pune. Le-am pus ceasul sa sune.

Zilele trecute am fost in vizita la OTV. Mai fusesem in urma cu patru ani, dar o singura data si fara sa am inegalabila ocazie de a sta in studio sau de a ma plimba prin mai multe incaperi. Acum am fost de mai multe ori. Am avut grija sa nu ma imbolnavesc nici de hepatita, nici de boli dermato-venerice majore. Am facut doar o bubita dulce la coltul gurii, dar nu stiu daca pe-aia n-am contractat-o din alte parti. Plasata, dupa cum bine stiti, in inima frumoasei noastre Capitale, intrarea de la OTV este strajuita de un paznic de cele mai multe ori jegos, transpirat si adinc patruns de menirea lui. Ii tin companie doi-trei stropiati ce-l asteapta pe Diaconescu asa cum fratii lor intru suferinta ii pindesc lui „pac-pac” iesirea din mausoleul de pe Kiseleff.

Ca sa ajungi la otv, iei un lift antic, cu iesire/intrare pe ambele parti. Liftul e ingust, asfixiant si geme la urcare. Liftul merge pina la etajul al cincilea. Otv e la sase, asa ca te ghidezi dupa mocheta distrusa, care acopera treptele pina la etajul superior. La OTV se intra cu buletinul. Portarul sau portareasa (ca i-am vazut pe-amindoi) au in jur de 60 de ani fiecare, se ocupa cu seminte, integrame sau libertatea. Nu-ti trebuie buletin daca stii sa-i zici seria pe de rost. Poti sa si inventezi, nu se supara nimeni.

Vineri noapte am fost in TWICE! Whoaaaa… Cred ca nu mai calcasem pe-acolo de citiva ani buni. Cu siguranta ca nu este una dintre destinatiile mele de pierzanie frecventa (sau destinatie frecventa de pierzanie?), asa cum greu mai identific un club in care sa dea casa cu masa incit sa pot zice ca da, ala e locul! Ocolesc Twice-ul din cauza caldurii infernale, a pustimii in cantitati necontrolate, a muzicii proaste si a mirosurilor patrunzatoare, care te pot lua prin surprindere in orice clipa.

Stiu ca aveti mai multe reprezentari ale speciei, dar inca nu exemplu nu strica niciodata, nu?

[youtube:http://youtube.com/watch?v=A92uaMdbF7w]

Cam asa se intimpla uneori comertul contemporan din Sectorul 2. Pe aceeasi strada, la citiva pasi mai departe, exista un colt care ma proiecteaza brusc in talciocurile comuniste de pe vremuri, in care intreprinzatorii maronii sau maronizati vind tigari netimbrate de la adapostul jachetelor soioase, in timp ce consoartele incearca sa vinda verdeturi si flori direct din portbagaj.