Posturi cu tagurile: "aberatii"

Asta merge cu dilei pentru toti fratii mei care ma cunoste la mine in bloc si mai ales: pentru aia care s-au ofuscat verbal si uneori public din cauza CA COpolovici „se ia de Base” pui mic si drag, pentru aia care, desi au primit de la mine varianta originala a lui QED inca din ziua in care am compilat-o, au difuzat (ultimii) variante reeditate si mizgalite de ei sau de altii cu tot felul de cartoane tembele, pentru poetii un pic frustrati care imi pun in circa afirmatii pe care nu le fac, dar mai ales pentru aia care ma cred de-al lor, dar de care mi-e greata, pentru aia care ma cred impotriva lor, dar de care mi-e greata si pentru aia care cred ca astept oferte de lucraturi in campanii electorale, de care mi-e greata.

Uite un posibil raspuns la intrebarea „oare de ce n-o sa iasa tara asta prea curind din cacat?” Ma rog, mai am eu niste raspunsuri, da’ pina le reformulez academic, imi piere cheful. De observat descrierea companiei, descrierea jobului, salariul estimat si, mai ales, citi oameni s-au inscris deja. Nota bene: postul se cheama „Marketing si Relatii Clienti Manager” :D.

Din ce in ce mai ciudate meandrele presei tabloinde cu impact national devastator. Pentru mine, cititor neavizat, macheta de mai sus ar putea duce la concluzii cel putin halucinante. In primul rind, fara sa citesc nimic, ci doar luind seama la poze, e clar ca intre cei doi exista o relatie, poate chiar un conflict, data fiind pozitia duelistica a fotografiilor. Pe cel din stinga nu l-am mai vazut, dar pozitia privilegiata din macheta ma face sa cred ca, de data asta, el este subiectul principal. Deci prima concluzie subconstienta, cu doua variante posibile: fie Andreea Marin a pus-o din nou foarte bine, de data asta cu un medic bazat, fie are ceva de impartit cu un nene care pare a fi medic. Date fiind antecedentele, ambele ipoteze nu pot fi decit motive de bucurie. In primul caz, intelectualii atita vreme ignorati de farmecele divei isi pot vedea tagma razbunata. In a doua varianta, a conflictului, am putea reasufla usurati ca nu va trebui sa inghitim un nou episod al razboiului etern cu Mihaela Radulescu.

Vi se pare concludent si simptomatic? Imi intareste convingerea ca principalii vinovati sintem noi insine, prin nonvalorile pe care le plantam ca pe ficusi prin ministere, comitete si comitii? Demonstram la fiecare pas ca punem la treburi de finete niste maimutoi de extractie securista, care n-au nici macar decenta de a studia in prealabil stilul si formatul unor productii de tip „No Reservations”? Ne scremem pina ne ies ochii ca la melc si platim pentru ceea ce altii obtin firesc, de cele mai multe ori gratuit. Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale. Hahahahaha!

Buun…Dupa seria dudelor cu poza pe care le puteti vedea mai jos, rezultatul citorva ore de umblat prin frumosul oras al carui cetatean sint, am reusit sa-mi pun in ordine citeva ginduri legate de un subiect destul de sensibil in ultimele doua zile. Am avut rabdare sa urmaresc intreaga emisiune facuta in Romania de Antony Bourdain pentru Discovery Travel USA. Am citit reactiile lui Cristi Roman si dece. Am citit si insemnarea teleastului american. Ba chiar si comentariile de-acolo, care sint foarte…romanesti. S-o cautati pe-aia cu „…I hope she did not see you desecrate our country that way”, mi s-a parut vadimic-monumentala. Veleitati si informatii culinare? Este. Place la circiuma? Place. Traim in Romania? Cu placere uneori. Atunci sa purcedem la citeva afirmatii.

No Reservations. Asa se cheama productia in discutie. Adica: nu-i sunam inainte, nu ii anuntam ca venim, nu mergem in Brazilia sa mincam pizza si nici in Vietnam sa cerem foie gras. Mergem, eventual, la eschimosi, sa vedem cum spinteca aia foca si apoi ciugulesc cu delicatete din ficatul crud. Rezumat: formatul lui Bourdain este in afara tiparelor clasice, cu mese care trebuie sa arate frumos si cu Chisu perorind plictisitor. No Reservations surprinde reversul medaliei pe care orice cultura culinara e mai mult decit fericita sa o plimbe stralucitor prin fata camerei de luat vederi.

• pentru ca reprezinta unul dintre cele mai urite exemple de nepotism desantat
• pentru ca e modelina
• pentru ca, aidoma tuturor modelinelor nasoale si bordeline, face botu’ ca un cur de gaina cind pozeaza, ipostaza din care uita sa iasa si in interviuri sau poze studiate, pe la conferinte sau plenare d’alea d’ale lor
• pentru ca uneori scapa singura la declaratii si interviuri, dupa care taticu’ sau sora mai mare intervin cu nuantari
• pentru ca are accent de cartier si inghite vocale
• pentru ca prezinta lacune grosolane de topica si gramatica a limbii romane, se exprima greu si are un vocabular sarac
• pentru ca e mahalagioaica, dar aici are circumstante atenuante, pe linie paterna
• pentru ca atuurile sale politice sint functia tatalui, lungimea cracilor si pupincurismul tinerilor pedelisti
• pentru ca principalele sale activitati publice se reduc la prezentari de cirpe si idile basinoase
• pentru ca are profilul perfect al papusicii care nu pricepe si nu va pricepe niciodata nimic din ce se intimpla in jurul sau, mai departe de rochite, pantofiori, revista ciao, libertatea etc.

Dr. Frectie de la antena il initiaza pe Prof. Dr. George „Tohan” Pruteanu in teorii despre „emo” si „manga”. Asta e tifnos rau si intreaba cu oftica „ce legatura au astea cu tema pentru care m-ati invitat – influenta muzicii asupra generatiilor tinere?”. Ii face p’astia conformisti, e nervos, el n-are cercei in buric si nici tatuaje. „Vorbim despre descreierati, asta e o emisiune psihiatrica”.

Uite-asa arata o invitatie la conferinta de presa (cred) a Galei Premiilor Gopo. Primita pe mail de la „ioana”, un nume frumos, scris cu litera mica. Probabil ca nu mai dureaza mult pina vom primi „comunicate de presa pentru publicare imediata” de pe adrese de mail gen „sexyboobs1328”. Va multumim pentru participare!

Ieri m-a sunat Tudosiei. Care, by the way, isi ia casa face un copil si se insoara, in ordinea asta, in urmatoarele citeva luni. Ei bine, din seria „cind Tudosiei gindeste la volan”, mi-a sugerat o tema pe cit de prezenta in „stilul nostru fistichiu, de-a face din rahat rachiu”, pe atit de enervanta atunci cind esti nevoit s-o auzi foarte frecvent.

Deci te suna un cunoscut. Sau deci iti trimite un mail. Sau deci un sms. Deci asta poate sa fie si prieten, si coleg, si fost coleg de scoala generala sau de armata. Poate fi chiar un individ pe care nu l-ai vazut de vreo, sa zicem, opt ani de zile. Si deci asta zice „bai, am mare nevoie de ajutorul tau, n-ai cumva numarul de telefon al lui X? / nu stii cumva pe cineva la fabrica de cuie? / tu mai esti cumva prieten cu secretara de la asociatia circiumarilor? / ai idee daca Y mai lucreaza la Voma SRL?”. Indiferent care e subiectul, interlocutorul prezinta, de obicei, aceleasi particularitati. Este extrem de grabit si

Daca n-as sti cita golanie zace si in el, l-as lua pe Nica Leon la mine-acasa si l-as omeni cu o farfurie de supa. Pentru adevarurile spuse astazi, eu il aplaud. Bai, cum se adunasera toate leprele ca sa se uite la ele insele… Vomant.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=9EHOQksA8R0]