Astazi, Petre Geambasu. Acest Astrud Gilberto al muzicii usoare romanesti din anii ’80.

Uitindu-ma la cele doua imagini de mai jos, nu pot sa cred decit ca grafica si copy-ul de la Pro fie lucreaza in orase diferite si n-au mail, fie n-au invatat dupa aceleasi carti de gramatica si punctuatie a limbii romane. Nea Andi, ce mai faci? In care „nea Andi” e intr-un mare vocativ si cere o mare virgula, ca aceea pe care colegii „carturari” (parca asa le zice Shogunu’, nespa?) ori au uitat s-o puna cu rosu in brief, ori au omis-o cu buna stiinta, ca sa te puna pe matale in dificultate. Asta ca sa nu mai zicem si ca declaratia de amor plinge dupa un semn de exclamare la sfirsit, pe care nici macar (ob)literatii nu l-au mai bagat in seama.

Un experiment care sint convins ca voua va va reusit mult mai bine. Merita incercate, mai ales daca sinteti mari apatori de ceapa sau daca aveti chef sa incercati ceva nou.

Am incercat sa-mi aduc aminte de cind n-am mai auzit vorbe atit de goale ca acelea din curentul spot RBS si n-am reusit. Poate campania de lansare Millenium sa se fi invirtit in acelasi context irelevant, dar macar aceea arata mai bine. Posibil ca proverbiala zgircenie scotiana sa fi ales o agentie sarmana sau sa fi platit atit de putin, incit o agentie mare a decis sa-si bata joc de ei.

Astazi, in timp ce trebaluiam prin bucatarie, vecinii mei se trezisera devreme, pentru propriul lor proiect gastronomic de sezon :).

Doamna Silvia Dumitrescu, oare in atita amar de timp n-a reusit nimeni sa va explice difrenta dintre jazz si o balmajeala ingalata, asezonata cu inflexiuni de bodega, „miscare scenica” de nunta la periferia Petrilei, vestimentatie Obor si machiaj de talcioc?

Desi aproape o copie a omniprezentei ciorbe de burta, zeama asta pot spune ca pica mai bine decit surata ei facuta din ceea ce multi altii arunca. In plus, pentru unii ar putea servi drept eufemism caloric, ca doar e de pasare, nu? :)

Daca ajungeti pe Virtutii si la prima statie dupa Lujerului sau la ultima inainte de „el” va asurzeste un fluier „de circulatie”, nu va uitati dupa militian. Acest biet nenorocit „dirijeaza” aproape toata ziua traficul din zona.

Saptamina asta mi-am dorit mult sa vina week-end-ul ca sa pot gati. Mai tirziu, in gastronomice, vorbim despre o ciorba de pui „ca la Radauti”, ceapa umpluta (hehehe) si niste paste cu carne de vitel.

De ce e nevoie sa explici de fiecare data ca lucrurile cele mai bune au nevoie de timp si de rabdare pentru a se apropia de perfectiune si pentru a persista pe termen lung in constiinta consumatorului din moment ce pina si o banala zeama de gaina isi bazeaza savoarea in primul rind pe cit de mic e focul la care fierbe?