• m-am intors de la Craiova, n-am facut nici o poza
• am fost prin tigania din Lunca Jiului, cu mare potential fotografic, dar n-am avut timp
• in piata mare, un alt spatiu cu potential intru posteritate, am gustat si am cumparat ce mai buna telemea de vaca dupa multi, multi ani; mi-am adus aminte de Piata Ceair de dinainte de ’89, de brinzarii adevarati si de gustul de-atunci al cumparaturilor de simbata dimineata.
• am filmat cu oameni de treaba, avem imagini bune, miine seara e gata spotul
• la Craiova e mai frig decit in Bucuresti si „trage curentul” printre cladiri
• la TV a inceput eterna campanie Tuborg Christmas Brew, semn ca de-acum tre’ sa ne asteptam sa ninga; in ’97, cind am fost prima oara la Singapore, mi se parea absurd ca in noiembrie intru in mall printre cracii unui gigantic Mos Craciun, acum nu mi s-ar mai parea
• miine va fi foarte luni.

Weekendul asta gatesc altceva, departe de bucataria si de oalele mele. Poate va aduc citeva imagini faine de la Craiova. Ma duc pentru un spot video, pentru ceva strategii si pentru multe chestii de scris si generat intr-un timp foarte scurt. Sa fiti destepti. Ne auzim duminica seara. Va las cu Manafu si Zainescu pe votezi si cu multe istorioare simpatice la pavilion. Aveti ce face, mai ales ca am auzit ca vremea se cam burzuluieste. Out.

“Hail, Romanian Warriors! Just as we’ve predicted, your call has been heard and a hero has arisen from the country of Romania! We have finally found a promoter with the balls to bring us there! On July 5th, 2009 MANOWAR will headline the B’estfest Aftershock in Bucharest. So prepare yourself for battle! The Kings Of Metal will crack the earth in Bucharest!” (Karl Logan, Manowar) via Mesajul audio – Dupa clic.

Daca Obama a cistigat alegerile in SUA si in citiva ani scurti o sa ne ridice vizele, ne lasam de UE si mergem sa muncim si noi la…negru?

Dorin a reusit. Poti si tu… :D Asteptam cu mult interes CV-urile dumneavoastra.

Cind imitatia proasta uriteste. Rau. via Tiribonflax.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=UBKbgEO1oPY]

Editia romaneasca a BBC Good Food nu e chiar o revista de doi lei. Saptamina trecuta am cumparat-o a doua oara de la aparitia ei, acum vreo doi (?) ani. Tin minte ca in primul numar gasisem retete care pierdeau amanunte sau ingrediente pe drum, ma nemultumisera unele treburi preluate prea otova si prea pe nepregatite din editia originala, era plina de greseli de culegere si de gramatica. In rest, aproape inspiring.

In asta pe care tocmai am cumparat-o, retetele intervin abia dupa vreo 25 de pagini, da’ nu-i bai. Am gasit, insa, o mica sectiune de „retete studentesti” in care mai nimic nu e studentesc. Incearca tinerii sa traga spuza pe preturi, calitati nutritive (yeah, right!) si instrumentar ieftin. In ce camera de camin cred ei ca isi poate gasi loc o cutie umpluta cu vreo 20 de ustensile de bucatarie sau un aragaz? Si, mai ales, de cit timp si de cit interes dispun studentii pentru mincare gatita in acelasi spatiu imporpiru unor astfel de indeletniciri?

Sectiunea incepe cu un suspinat si lacramos „am stat mult timp in camin”, dar n-am vazut pe nicaieri istoricul RESOU, facut dintr-un cub de piatra ponce, doua rezistente, o cutie de tabla si un fir. Eh? La un astfel de mastodont am pregatit eu in urma cu vreo 12 ani o mama de orez cu oua de nu s-a vazut om cu persoana. Intr-un P din Regie, parca 17, nu mai tin minte am stat vreo doua luni acolo, singura mea experienta (nefericita) de student caminist blatist. Prietenii mei locuiau intr-un „buzunar”. Aveti habar? O camera amenajata in spatiul de pe holul caminului unde, in general, gaseai cite-o masa de ping-pong ori vreo masa pentru jocuri de carti etc.

Din lipsa de camere si din nevoie de spaga, administratorii permiteau cite unui student sau parinte intreprinzator sa inchida acel spatiu (de cele mai multe ori cu placaj mai gros) si sa-l transforme intr-o camera. Asta era „buzunarul”. Intr-o astfel de incapere, pe un resou ca acela descris mai sus, s-a nascut epocalul orez cu oua. Adica orez fiert cu sare intr-o cratita pina a secat apa,apoi calit in aceeasi cratita, cu citeva linguri de ulei. In pasta asta indescriptibila am invirtit apoi citeva oua, totul devenind si mai pastos. O masa calda, un regal culinar de invidiat in conditiile descrise. Si, foarte important, ieftin ca braga.

Mi se nazari o chestie cam nasoala: romancele isi aranjeaza parul doar la citeva luni si musai inainte de vreo nunta, apoi trag sa le „stea” coafura pina marti-miercuri in saptamina de dupa. Sau nu doar ele?

Deschidem saptamina pe votezi.ro cu doi grei: Vlad Petreanu si Ioan T. Morar. Raspunsurile lor sint pe prima pagina incepind cu ora 7 AM. S-au gindit bine. Avem si sondaj nou, in care va transmitem subtil ca, daca ati hotarit sa va exprimati optiunea prin vot, primul pas ar fi sa va asigurati ca stiti in ce colegiu o puteti face. Asta daca v-ati gindit bine, desigur…

O vreme o sa cam fiu in zodia cepei, din cauze descrise saptamina trecuta. De data asta, vorba si sufletul s-au pus de acord intr-o tocana asezata gradinareste intr-un ghiveci de mamaliga aburinda. Nimic complicat, ca de obicei. Sper sa va placa.