Va spuneam acum citeva zile ca imi scrisese ontanul si, cu acea ocazie, analizam putin dilema in care probabil ca se aflasera „fetele” inainte de trimite cartonasul ivoriu cu banda tricolora. Ei bine, alaltaieri scot din cutiuta postala un plic alb, netrecut prin circuitul stampilistic si filatelic SOVin, un plic pe care nu scrie nimic, un plic nelipit, inchis un pic provocator in marginea de la „anchior”. Anonim, cum ar veni. Il apuc precaut, cu doua degete si fac repede o socoteala. In general, asemenea corespondenta poate contine fie vreo invitatie la nu stiu ce casa de rugaciuni (am mai primit, sint pus in garda), fie vreo „somatie” in care mi se cere sa nu mai fumez in buda (da, asta e alta poveste), fie vreo oferta de imprumut de la cine stie ce camatar zonal devenit SRL. Antrax stiam precis ca nu e, nu m-am inteles niciodata prea bine cu speed-erii, am digerat destul de greu putin Manowar, dar atit.

Ca si in cazul ontanului, plicul contine doua elemente. Va spuneam ca urarile sale ne-au parvenit pe 6-7 ianuarie, impreuna cu graficul privind plata impozitelor la bugetul local. De data asta, in plic am descoperit

Probabil ca mi s-a nazarit, dar tot auzind a doua piesa aproape zilnic, la radio, simt asa, niste asemanari ca niste furnicaturi in lobby-i urechilor.. Ori timpanele mele se scorojesc, ori exista pe bune asemanari intre cele doua.

Prima, Big Brown Eyes, facuta de Moga acum citeva luni bune pentru Catalin, megastarul (sic! nimic din ce au facut pentru baiatul asta plin de talent nu l-a propulsat la nivelul titlului, notorietatea lui inca mesteca din vremurile in care aparea in concurs) primului sezon.

A doua a fost lansata in octombrie 2007 si ii apartine lui Ian Oliver, un DJ german, lansat pe la inceputul anilor 2000. Piesa asta pare a fi prima lui treaba serioasa, care depasaste granitele tarii sale de origine. Un amanunt destul de interesant, zic eu: piesa porata titlul „Bucovina”. Dar, din nou, poate fi doar paranoia mea.

Desigur, sint tempo-uri diferite, multe note schimbate, dar din punctul meu de auzire au cel putin un „aer” similar.

Oficial m-am mutat pe 9.11, insa am inceput sa primesc rapoarte de la G.A. pe 15.11. Asta dupa ce m-a lamurit decentul ca introdusesem in body un cod fara user. Asa ca am lasat data de 15 ca unitate de masura a unei luni. Martea viitoare vina si a doua luna. Nu stiu daca cifrele sint bune sau rele, dar daca vor fi mai mari de la o luna la alta, e clar ca voi sinteti vinovati.

Dupa citeva luni in care parca muzica a devenit un pic mai proasta si mai comerciala, inteligenta franco-zeghera isi face simtita prezenta cu adevarat la Radio Deea. Ieri, la 4 si la 5 PM am auzit niste kinda’ stiri. La radio-ul nostru din autoturismul familiei. La 4 au inceput cu o stire locala de la Buzau si au continuat cu informatii relevante tot pentru zona cu pricina.  La 5 s-au concentrat pe Tulcea, Macin si Isaccea, devenita „Isaceea” in gurita rotunjita a mirare apartinind ciripitoarei de la microfon. In ambele buletine, Bucurestiul a fost amintit oarecum tangential, in „datele despre vreme”. Am avut sentimentul ciudat al dezradacinarii, dar starea deplorabila a drumurilor inconfundabil bucurestene m-a ajutat sa-mi revin rapid.

Apropo. Tot ieri, Andrei Zaharescu a debitat cu nonsalanta despre un avion de pasageri, aterizat fortat in orasul canadian Cagliari. Asta la „urmeaza in citeva momente”. Am sperat sa o dreaga in stirea „efectiva”, dar Zaharescu Spagarescu a repetat senin aceeasi duma: „in Canada, la Cagliari”. Desigur, era vorba despre Calgary.

Pe bune, va bagati? Eu pot sa pun la dispozitie sala, cursul scris si tiparit, cateringul de la pauza. Sa mai vina cineva cu un proiector bun, un laptop si o conexiune de bun simt. Ii dam un nume ciumeg, gen „Curs intensiv de optimizare programatica a functiei de cautare Google” si punem o taxa modica. Opt ore, pe 4 module, cu patru cafele, un lunch si cartea la sfirsit, ca oricum nu vor nota nimic. Merge la 200 de euro/cap de vita furajata?

Pe cuvintul meu de onoare ca multi ar avea nevoie de asa ceva si, in cazul lor, o gluma proasta gen ECDL pare a deveni o necesitate. Ar da navala. Cei care cauta „foto cu X” in sectiunea „web”. Cei care se indreapta catre Google ca inspre Mama Omida si ii pun intrebari – „cum este vazut de catre psihologi copilul de la…?” sau, mai scurt, „Cristian Brancu tigan?”. Cei care tot aici incearca sa gaseasca „Anca Parghel YouTube”. Aceia care isi compun ppt-urile ca pe macrameuri, cu „ziceri frumoase despre viata” sau „chintesenta coca cola”. Repetentii care si-au mincat manualul de gramatica si la scoala au stat cu mina atit de adinc infipta in nas, incit au nevoie tot de sarmanul Google pentru a afla „ce scriu la analiza unui substantiv”…Gosh… Mai vreti?

Nu stiu cine, ce, de unde si cind. Am gasit-o azi-noapte si m-a fermecat cu acuratetea sincronizarii, bogatia sunetelor si originalitatea lucrarii in sine. La mine e in premiera, daca voi stiti mai multe, nu ma lasati sa mor prost.

Later: am luat-o peste bot de la unu’ chel, cu ochelari, Bugean. Search „animusic” pe YouTube.

De Craciun, Barbosul suprem a mai luat la el un om tare de treaba. L-am cunoscut pe Stefan Buzan in primii ani ai „uceniciei” mele, cind el lucra in DTP, la Evenimentul Zilei. Tin minte ca in prima noastra discutie telefonica mi se parea absurd ca in departamentul de paginatie al unui ziar nu exista Microsoft Word. Asta pentru ca asa faceam eu „machete” pe vremea aia, iar bietul om nu prea pricepea ce vreau de la el. Apoi m-am dus si am stat linga el, cit s-a chinuit sa transpuna caznelile mele, din WordArt in Photoshop. Si asta de mai multe ori, caci eu am invatat sa-l folosesc mai tirziu. L-am mai vazut cind si cind, am facut haz pe seama vechilor amintiri. In ultimii ani nu am mai auzit nimic despre el. Drum bun, Stefane. Iarta-ma ca ti-am dat batai de cap.

Si zi asa, dom’ profesor,

„Coman’s open-mindedness and clear view of Romanian journalism and its needs have made the journalism program one of the best in East and Central Europe”?

Inseamna ca de-asta avem cea mai curata si mai bine scrisa presa din zona, nespa? Pe larg, la Japonezul.

Va da lumea navala, parol!

Cica Bula se angajeaza la o multinationala. Are un sef anglofon pe care-l suna intr-o dimineata, sa-i spuna ca nu poate veni la birou. „I’m sorry, sir… I cannot work today because I am sick.” „And how sick are you, Bula?” „I’ve just phuncked my sister…and how sick is that?!” Asta am exclamat si eu cind am vazut imaginile de mai jos, primite pe mail, cu legatura directa la titlu.