Motto:

„Nu vreau nici o razbunare / Dar va-ntreb pe fiecare / Cum e sa privesti la luna / Prin fereastra din celula?
Sa privesti cerul cu stele / Prin fereastra cu zabrele / Sa vezi un petec de cer / Numai prin gratii de fier…”

Cred ca este una dintre putinele campanii care au reusit sa imi provoace numai repulsie fata de o marca noua, despre care nu stiu nimic. O campanie care imi interzice sa aflu mai multe, care nu ma va lasa niciodata sa intru intr-un punct de lucru al unor foarte enervanti producatori de timplarie din aluminiu (?) care fac ferestre foarte durabile. O campanie care face din singurul avantaj comunicat (rezistenta) motivul (ne)suferintei ce sta la baza repulsiei. De cind sint rezistenta si durabilitatea sinonime cu repetitia enervanta a patefonului stricat? De cind incremenirea repetitiva este menita sa exprime o calitate vandabila si definitorie?

14 July 2008 20:22

Refugiul de la 3,150m, fara ceata.

14 July 2008 20:40

„Maine avem aclimatizare toata ziua iar la 1 noaptea plecam spre varf. Avem o oprire la 3800, apoi varful. O diferenta de nivel de aprox 1700 m.”

14 July 2008 19:16
3150

„Din pacate nu va pot arata cabana din exterior pt ca vizibilitatea este sub 5 m.
Cabana este extraordinara. La altitudinea asta gasesti mancare calda, bere cu 6 euro la 33cl. Nu se intra decat in papuci si fara rucsac. Totul se lasa in niste fisete la fel ca acelea din supermarket-uri :)
Foarte cald inauntru, termopane termopane, oameni primitori si bere Mont Blanc..:)
Vestea buna e ca avem 4 locuri rezervate. Veste proasta e ca

14 July 2008 16:30
„In trenuletul cu pitici. 25 de euro biletul, dus-intors.”

14 July 2008 18:15
„Am ajuns la 3150.  Vreme cu ceata multa. Un fel de salvamontist ne spune ca e interzis prin lege sa punem cortul. Rezervari nu avem asa ca trebuie sa cam dormim in sala de mese… Revin mai tarziu, acum urcam.”

14 July 2008 13:56

„Salut din nou.
Scuze ca nu am mai spus nimic, am fost extrem de obositi din cauza drumului. Sfatul meu pt cei ce vor sa vina pe MB este sa aleaga alta varianta de a ajunge. Cu masina – exclus. Am dormit  intr-un satuc la poalele MB – Plateau d’Assy, un hotel al unei familii de romani. 40 euro camera dubla. Ora 13 – asteptam un trenulet care ne va duce la 2400. De acolo avem de urcat pana la 3100, unde vom sta la un refugiu – cu cortul.
Va mai scriu cand ajugem acolo.”

Samuil Micu. Dedicatie speciala pentru echipele reunite de inteligenti Realitatea TV si Electrica SA, care toata dimineata au tinut-o langa cu intreruperea curentului pe strada „Micul Samuil”. Ride ciob de ciob, vinturistii fac misto de vatafii agramati ai invatamintului, dar cind e s-o dea ei, o dau cu fulgere si spume. Zau ca le potriveste aghiuta cum nu se poate mai amuzant. Un reprezentant al iulminismului devenit nume de strada, amenintat cu bezna la propriu si distorsionat nominal de bezna din capetele cititorilor de…orice :D. 10x, Bro’!

Judas Priest – Painkiller

13 July 2008 20:52

„Salut din nou.
Scuze ca nu am mai dat nici un semn, dar a trebuit sa tragem tare.
Aseara am dormit in Salzburg. De dimineata am plecat spre Elvetia, unde am luat pranzul, iar acum am intrat in linie dreapta spre MB. Suntem in Franta si mai avem 24 de km pana in Chamonix, unde vom innopta…mai multe va voi spune la noapte.”

Spalatoria auto de pe strada Spineni, o strada la dreapta dupa depozitul de mobila cum iesi spre Budapesta din Pasajul Unirii, pare un asezamint banal. Diferenta fata de alte spalatorii auto din Bucuresti poate consta in faptul ca aici stai mai mult decit in alte parti, ca e putin mai scump si ca baietii isi fac treaba destul de prost. Dar au o cafenea. Nu e rau, luind in considerare caldura de-afara. Hai sa bem o apa si sa-i urmarim prin geam cum executa cu dusul si laveta.

Dupa un paravan de rigips, locanta ne imbie cu umbra si racoare. Intrarea spoita in roz si albastru, planta decorativa de la parter si balustrada de inox a scarii ce duce in „cafenea” ma fac sa soptesc mai mult in gluma: „Arata ca un club de striptis din provincie.” Lungile drumuri prin tara si noptilein care cautam cu diversi colegi o circiuma deschisa dupa miezul noptii prin orasele patriei m-au dus in destule spelunci de facturi diverse, astfel incit sa dibuiesc una fara sa am nevoie de o firma luminoasa explicita.

Rar mai risc sa intru in restaurante bucurestene in care n-am mai fost niciodata. Recomandarile trebuie sa vina din partea unor mincai cit de cit avizati ca sa ma convinga sa ma hazardez in necunoscut. Experimentul „Potcoava” a fost unul destul de reusit. Pe strada 9 Mai, la numarul 53. Asta e dupa ce cobori de pe Grand in Giulesti, lasi stadionul si complexul sportiv pe dreapta si faci stinga pe prima sau a doua strada.