Iar imi complic existenta in mod furibund. Asta nu e de rau, ba chiar de foarte bine, insa ma lipesc greu de scris. Este una dintre acele perioade in care nu ma pot opri din procesat nici dupa ce inchid taraba de la birou. Daca peste astea intervin si alte proiecte din clasa „prea devreme de vorbit”, la revedere spatiu de procesare pentru blog. Momentan.

PS: n-a mai zis nimeni nimic la concurs. Gata? Il omorim? Hint: e gagica. Alt hint: e multitasching.Ramine deschis pina vineri.

Pe Gyuri l-am recunoscut abia spre final, cind se chinuie sa-i explice comisarului sef de ce cadavrul avea urme de pamint, 17 capse de hirtie in degete etc. etc. Horatiu, fiind actor, (sic!) a plesnit-o bine de la prima replica, dar ma astept la si mai mult de la dumnealui. Adaptarile scenariului original spaniol mi se par naturale sau mai putin fortate decit in cazul altor productii de import. Ifrim e cam melodramatic, dar cam asa e si personajul din varianta originala. Pachetul de „dame” e destul de slab, Aylin Cadir improspateaza un pic zona asta. E misto ca Bobonete si Doni fac un fel de personaj-cuplu, se simt toate complicitatile pe care si le-au construit de cind fac „show-time” cu ocazia altor proiecte in care au jucat impreuna (cum ar veni „Tzaca – Paca”).

Pe scurt: promitator. Intuiesc o mina de regizor tinar, mai degraba pasionat de miscarile camerei decit de lucrul cu actorii, dar asta e o meteahna cunoscuta a ultimelor generatii de regizori romani. Pe alocuri n-am reusit sa disting citeva replici, mai ales acolo unde exista si sunet de ambianta (muzica, strada etc.). Nu stiu daca umorul rezervat si un pic mai inteligent decit cel din serialele Pro de pina acum va reusi sa ajunga unde trebuie si la citi ar fi nevoie.MI-e teama ca nu duminica si nu la 20:30, dar asta nu inseamna ca e musai sa ramina acolo.

Din decoruri, locatii si cast inteleg ca UPA („Cu un pas inainte”) e un proiect inchis cel putin pentru o vreme.

Ieri dimineata ma grabeam ca fulgerul spre Charles de Gaulle (a fost dragut la Samsung Running Festival) intr-un taxi. Nu stiu ce radio asculta soferul, dar am auzit declaratia asta: „Trebuie să dăm un guvern PSD, nu că Geoană are fudulia să devină premier sau Liviu Dragnea, sau alţi colegi, miniştri, ci pentru că, după patru ani de guvernare, România nu mai are resurse. Dreapta a secătuit resursele României, după principiul după noi, potopul”. Poate ca ma trezisem eu prea devreme sau poate ca proiectorul care-mi transforma cuvintele in imagini pornise automat. Nu stiu daca declaratia era facuta in fata unui public heavy user de regionalisme, dar eu cred ca „fudulia” e un cuvint destul de periculos intr-un discurs politic. Mai ales cind te numesti Mircea Geoana si cind prezinti numeroase dizabilitati. Unii ar putea crede ca multe ti se trag de la „fudulie”, adica deoarece ai una singura.

Mai departe, in acelasi subiect la radio si in aceeasi declaratie, Geoana mai comite una, mult mai groasa si deloc simpatica. Vorbind despre Margaret Thatcher, modelul sau politic, omul cu o fudulie spune la un moment dat ceva gen „…si vorbim despre Margaret Thatcher, premierul Marii Britanii, nu al vreunei tari de doi lei…” Din pacate nu gasesc pe nicaieri contextul, dar eu pe loc am simtit continuarea nerostita „ca Romania”. Poate gresesc, dar zau ca am senzatia ca Geoana nu mai beneficiaza de consultantii de acum citiva ani.

Continuam inca o saptamina concursul cu masina buclucasa din parcarea antenelor. Din doua motive: a. l-am pornit prea din scurt, deci rata de participare a fost destul de mica; b. simbata n-am timp de aranjat premiul cum se cuvine. Asa ca mutam anuntarea cistigatorului pentru vinerea viitoare, respectiv livrarea premiului pentru simbata, 4 octombrie. Pina atunci, puneti-va mintea si relatiile la contributie pentru ca unele dintre raspunsurile date deja isi disputa intiietatea cel putin la „impresie artistica”.

Daca in ultima vreme v-au trecut prin cap cele mai timpite scenarii in care ati fi implicat politicieni romani si ati ezitat sa treceti la fapte de teama ca veti fi refuzati de potentialii protagonisti, acum e momentul sa actionati! Aveti nevoie de un viral in care Bogdan Olteanu alearga in chiloti tetra largi pe o sina de cale ferata, agitind in mina doua buchete de conopida si purtind pe teasta impudica un cap de mop facut din franjuri impletiti? Vreti sa si cinte ceva in timp ce trece prin cadru? Merita incercat! Elena Udrea vi se pare kinky imbracata in salopeta de vidanjeur, vopsita pe fata in culorile razboiului si cocotata pe tocuri – cui la propriu? Ce? Sa poarte o sapca de Gelsomina si sa sufle intr-o trompeta de carton? Bai, da’ sinteti perversi rau… Dar e oferta, sigur putem rezolva si asta. Doar formulati-va dorinta si identificati colegiul, restul sint detalii tehnice.

S-a redeschis menajeria. Chiriasii celei mai populate gradini zoologice din Romania s-au apucat din nou de scuturat gratiile, de facut cele mai iscusite si mai neasteptate giumbuslucuri in speranta ca vizitatorii parcului vor ignora din nou pancartele plantate ici-colo, pe care scrie mare: „Este interzisa hranirea animalelor!”. Papagalii scot din gitlejuri sunete din ce in ce mai articulate. In groapa cu apa si namol, rinocerii pleoscaie gingas zoaiele printre genele lungi si arcuite. Maimutele cu curul rosu se scobesc in diverse cavitati, oferind gratios produsul cautarilor febrile publicului extaziat. In gradina cu struti, plesuvii inaripati privesc firoscosi peste gard si refuza cu obraznicie sa-si ascunda capul in pamint cind gloata urla sau pocneste pungi de pufuleti rinjind cu resturi de mamaliga expandata printre dintii rari.

Traim vremuri de circoteca, manejul colcaie, hienele se lasa mingiiate pe coada si ceata de gaini simbiote  ti-ar curata intreaga dantura pentru un pumn de graunte. Iubiti-i, dragii mei, apreciati toata aceasta fauna pentru cum calca ea camasi prin show-uri de duzina si pentru cum tricoteaza ciorapi la cadru. Dar aveti grija ca, asa cum zice un banc vechi despre fabrica „Adesgo”, o sa impletiti voi calciiele. Ei se pricep doar la restul ciorapului.

Blogul lui Serban Huidu. Probabil o decizie asteptata de multi si, cu siguranta, inca un blog ce va cunoaste o ascensiune rapida multumita atit continutului, cit si notorietatii proprietarului. Serbanica, tata, sa-ti fie verbul slobod si zemos, ca restul cumparam. Sa fii rabdator cu nestiutorii si singeros cu idiotii, beton pe opinie dar deschis la puncte de vedere. Si, ca sa-mi inchei bolboroseala de ursitoare supraponderala, sa nu uiti niciodata ca pe strada asta se circula in ambele sensuri ;)

Incepind de miine, „Financiarul” vine, timp de sapte saptamini, vinerea, cu Marea Istorie Ilustrata a Lumii. Sapte volume a cite o suta de pagini fiecare, peste 4000 de ilustratii si fotografii, conditii grafice atragatoare si limbaj pe intelesul tuturor. Asta promite seria al carei prim volum e miine la chioscuri pentru 10 RON si care va contine urmatoarele capitole:

1. Preistoria – De la inceputuri pina in jurul anului 4000 i.Hr.
2. Lumea antica – cca. 2500 i.Hr.–900 d.Hr.
3. Evul Mediu – Secolele V-XV
4. Inceputul perioadei moderne – Secolele XVI-XVIII
5. Epoca moderna – 1789–1914
6. Razboaiele mondiale si perioada interbelica – 1914–1945
7. Lumea contemporana – 1945 pina in prezent

Comunicatul „Financiarul” mai zice ca

Pe cind tribulam prin porturi americane, am observat o chestie pe care cred ca multi dintre soferii romani sau straini in trecere, mai ales aceia de drumuri lungi, ar aprecia-o sincer: analgezicele uzuale se vind si in magazinele tip „drugstore”, nu doar in farmacii. Daca ai plecat la drum fara pilule dupa tine si daca te pocneste o migrena ori o masea, ai pus-o. Cit de greu de controlat ar fi comertul cu analgezice in benzinarii? In definitiv, daca vreau zece cutii cu Nurofen, orice farmacie mi le-ar vinde. Pina la aparitia farmaciilor pe sosele, statiile de benzina ramin cele mai importante puncte comerciale de pe drumurile patriei. Ai nevoie de un analgezic asa cum ai nevoie de prezervative, servetele sau hirtie igienica. Care e problema, de fapt? Este pur si simplu o chestie utila. E un subiect despre care nu am prea auzit sa se discute, dar la care nu inseamna ca nu s-au mai gindit si altii, nespa?

Dl. Malaimare anunta zilele-astea Festivalul Masca pe niste bannere care nu contin nici macar perioada in care se intimpla chestia asta. Despre „unde”, „cu cine” sau „sub ce forma” e deja obraznicie sa pretind informatii de pe o biata bucata de poliplan. Pe de alta parte, fratello imi da sms de la Barcelona (a prins „La Merce”, norocosul!) si-mi zice sa caut Close Act sau Pi Leau pe Internet. Ceea ce am facut si va arat si voua. Dom’ Director! Dom’ parlamentar! Dom’ peceristo-pesedisto-liberal! Cum o mai duce, dom’le, teatrul experimental (familial) de strada din Romania? Tot greu cu teatrul bugetar si cu proiectele pe fundatia de-acasa?

Hai sa fim baieti galanti dupa atitea uriciuni scrise la nervi (sau nu): tag-line-ul actualei campanii McDo este ffffoarte bun! Eh? M-am scos? Conu’ Alecu, nea Cristi? E ok? Asta din simpatie pentru creatie, ca nu ma dau in vint dupa carne prelucrata de la -tz la +300 degrade Celsius in trei minute ;) Fie ea si de pui…