IMAGISTICA CACOFONICA BRANDIRELEVANTA
Sa mor io, na, sa-mi coaca ochiu’ si sa-mi puta buricu’ de nu-mi plac niuzletarele! Mi-as dori sa primesc cite 30-40 pe zi. Dar toate astea sa ma agate, sa ma fidelizeze, sa ma indemne fara eforturi la consum, la trial. Nu ca alea trimise de fata de la Tango, care trudea chiar si pe 24 decembrie, scotindu-mi ochii cu Dana Razboiu, dar uitind sa zica si ea un „pune mina pe Vasilica, sa-ti iei de Craciun masina mica!” la final. Eu incerc sa dialoghez cu tanti Apostu, dar ea se tine bat baston.
In fine, despre altceva este vorba acilea. Din ciclul „primim de la un tinar publicitar talentat din Ardeal”, ma pomenesc astazi cu un mail de-ala scirbos, de lauda de sine, forwardat de omu’ asta de bine despre care zic. „Imagistica – cea mai dinamica companie de branding din Transilvania” zice titlul cacofonic. „Imagistica”…hm…tare inspirat pentru o „companie de branding”. N-am la indemina ceva pagini aurii sau albastrii, dar sint foarte curios sa aflu cam cite „companii de branding” mai exista in Transilvania si, desigur, sa stiu citi clienti locali au utilizat in 2007 servicii de branding.
Trecem mai departe. Imagistica e cea mai dinamica companie de branding din Transilvania. Cu un portofoliu important de clienti,[n.r.: din care nu citam nici macar doua-trei nume] cu o cifra de afaceri de peste un milion de euro pe 2007 [n.r.: awesome, dude!!!] si cu 37 [n.r.: !!!] de angajati (dintre care doi hamsteri), Imagistica e solutia ideala pentru toate firmele aflate in cautarea unei solutii de optimizare a imaginii pe piata.” Am umplut de singe unele cuvinte sau fraze fie pentru a semnala subrezimea exprimarii, fie pentru a sublinia enormitatea.
Oare cit branding stiu niste oameni care inteleg sa-si faca propria comunicare in felul asta? Oare ce c*cat fac TREIZECI SI SAPTE de oameni intr-o agentie REGIONALA (treaca de la mine) de acest fel? Cit de nebun trebuie sa fii ca sa le dai astora bani sa-ti faca „brending”, fie si pentru un milion cifra de afaceri intr-un an? Si, ca sa ne demonstreze ca, pina la urma, „Imagistica” este, de fapt, vreun experiment scolaresc de clasa a sasea, mesajul continua dupa cum urmeaza:
„Ce e brandingul? Noi nu folosim cuvinte pompoase, ci preferam sa le spune clientilor nostri o poveste haioasa.
Un hamster si un soarece stateau la taclale lânga o bucata de cascaval si discutau despre conditia rozatoarelor.
– Stii, mai hamstere, zice soarecele, nu stiu cum se face ca oamenii îti dau atâta atentie, te îndragesc, te iau în casele lor, te hranesc si îsi lasa copiii sa se joace cu tine. Iar pe mine încearca sa ma otraveasca si ma fugaresc cu pietre. În definitiv, amândoi suntem la fel, niste rozatoare…
– Vezi tu, raspunse hamsterul, cred ca asta e o problema de branding…”
Eu unul ma intristez rau cind vad treburi de-astea. Sint constient ca impostorii de soiul asta nu vor disparea niciodata, asa cum nu vor disparea nici agramatii din industria comunicarii. Dar ma intreb cam cite zeci de ani mai trebuie sa treaca in procesul de educare si de trezire la realitate a clientilor care pun botul la asa ceva. Sigur, publicitarii „batrini” imi pot spune ca „niciodata” sau, vorba mai veche a lui Serban Alexandrescu, „pina la urma, ii tunzi cum vor ei”. Ce atita consultanta, pe bune?
si uite asa apar multe, multe, multe reclame de prost gust.
man, poate ca nu in fiecare zi, dar macar de doua ori pe saptamana primim astfel de enormitati… Crede-ma, intr-o vreme imi faceam timp sa bag o corectura rapida si sa trimit expeditorului textul corectat… Uneori il trimiteam pe adresele staff-ului companiei sa vaza si ei ce fel de oameni au angajat…
Intre timp am renuntat. Folosesc SHIFT+DEL si scap de kkturile astea care imi amarasc viata. Pentru ca asta se intampla, indiferent cat de tare ma amuza intr-o prima faza.
Partea proasta e alta. Uite, cand ai nevoie de un om, te uiti prin CV-uri si vezi tot felul de liste de companii pe la care s-a plimbat candidatul. Si-ti spui ca … na, iti imaginezi care e prima selectie, totusi. Vin oamenii cu un posibil portofoliu. Te uiti prin el. Acolo nu stii exact daca tot contentul este creat de cel care ti-l aduce… E o tzeapa!
E un fel de prosteala care nu are decat o singura posibila solutie. Datul afara! sa-i dea afara pe cretinii astia. daca un om nu poate fi crescut, trebuie dat afara in suturi.
of, ma apuca dracii chiar acum, pe masura ce scriu….
mi-e si frica sa deschid mailul …
:) man, candidatii pe care ii alegi pe baza de portofoliu (creativi de toate felurile, graficieni, copy etc.) ajung, totusi, la faza de testare. tocmai pentru ca tu, manager, esti constient si ai suficienta experienta incit sa nu dai un verdict final doar din CV si portofoliu, ai macar un om care poate formula un test care sa verifice cit mai multe trebi in ceea ce-l priveste pe candidat. Doar nu-i dai drumul in oala pina nu te asiguri ca intruneste macar citeva dintre calitatile pe care tu le cauti, ca pe toate este aproape imposibil sa le abia :).
pai asta si ziceam…. pierdem timpul testand fazani. e enervant, zau asa… Si te acresti, la un moment dat ca oameni suntem si ne apuca dracii relativ repede.
Hai sa iti dau un exemplu… zice unul ca stie corel, faza pe „nivel mediu”. si ii dau o lista 5 shortcut-uri (dintre cele mai folosite). il intreb ce fac ele si la ce-or fi bune. n-a stiut despre nici unul nimic…
Pai tu ai picat in capcana de data asta. pentru multi dintre candidati, „nivel mediu” inseamna ca, de fapt, l-au deschis de citeva ori si au editat eventual o poza pentru profilul de pe Hi5 :)) Exagerez, da’ nu mult. Din pacate aici avem si o problema de HR, ca nici ei nu prea au idee despre ce tre’ sa caute, mai ales dpdv al specificului job-ului. Uite, de-asta s-a inventat brief-ul de recrutare, facut de seful de departament si furnizat HR-ului. uneori chiar functioneaza in sensul ca te mai scapa de pleava.
Absolut genial..:))))