HALAL REVISTA, HALAL NEWSLETTER…

joi, 1 noiembrie, 2007 la 6:35 pm

„In decorul minunat al Romei si in ipostaze ce amintesc de filmul lui Fellini, La Dolce Vita, Ramona Badescu a pozat pentru Tango in Fontana di Trevi, purtind o rochie, realizata de creatoarea Cristina Nichita, ce respecta intocmai frumusetea celei pe care o avea Anita Ekberg in filmul original.”

Stiu, nu sint greseli fundamentale (cu rosu am adaugat eu, cu verde e de la ei) dar pe cuvint ca tradeaza un utilizator de limba romana chinuit si nesigur. Oricum, e bine ca doamna Nichita respecta frumusetea rochiei Anitei. Pe tanti asta care comunica public o cam doare-n topica. Am subliniat „filmul original” pentru ca nu stiu care ar fi cel „neoriginal” in contextul cu pricina. Din acelasi niuzletar am mai aflat ca starleta famelica a avut „primul raport fizic” la 21 de ani (hehehe…) si ca „am facut cerere sa-mi anuleze Vaticanul casatoria” (aiming high, as usual…).

Din aceeasi cutie cu expirate, Carmen Movileanu (o mai stiti pe shpikerita antedeluviana de la TVR?) se plinge ca o da lumea la o parte prin institutie fin’ca nu e „afiliata politic”. Hehehehe…mai nou asa se cheama refuzul unei pensionari decente? Slava cerului, in TVR sint o gramada de incremeniti care inca mai primesc timpi trindavi de antena. Unul in minus n-ar cintari nici cit o picatura de apa intr-un ocean. Printre atitea almasene si printre atitia bucurenci, totul ar fi identic.

Nu inteleg de ce o revista cu site arunca in mine cu un niuzletar facut in word, in care nimic nu e clickabil. E clar ca nu e generat automat. Asa ca refuz invitatia de la final („pentru informatii suplimentare va stau la dispozitie”) chiar daca ma gindesc s-o intreb pe tanti asta „PR & Marketing Manager” (sic!) ce mai gateste si ce rimel si-a mai cumparat. Si ma duc in site, unde o redescopar pe eterna Alice (care pe vremuri vitupera laliu si balciz, impreuna cu Simona Latrina, de dupa chelia nespalata a lui Gica Voicu in vechiul „National”) acum utilizatoare de retorica excesiv arhaica si studiat poetica. Deh, se transmite prin fluide inductie…

„De cîte ori un bărbat mi s-a arătat rău sau laş sau cinic sau zgîrcit sau profitor sau nemilos, gîndul mi s-a îndreptat cu grăbire către femeia care l-a crescut. I-am învinovăţit mama pentru felul nevrednic în care i-a păzit sufletul şi mi-a părut rău de toate întîmplările care i-au strivit inima de copil, făcîndu-l să fie acum, la maturitate, un om chinuit şi îmbibat de amărăciune.

De cîte ori o femeie mi s-a dovedit a fi lipsită de scrupule, mincinoasă, degrabă rîvnitoare la bărbatul alteia şi iute coborîtoare de desuuri pe lîngă paturi străine, m-am gîndit cu părere de rău la tristeţile sau umilinţele pe care trebuie să le fi îndurat în copilărie, trăind dezlînat lîngă nişte părinţi nebinecuvîntaţi de respect faţă de familie şi faţă de dragoste.

Oricît de prea la-ndemînă ne-ar părea explicaţia, totuşi, rostul nostru întreg depinde de felul în care ne-a curs copilăria. Probabil că într-o zi rea a anilor fragezi, cînd ne-am întîlnit pentru prima oară cu moartea, cu nedreptatea, cu suferinţa, cu deznădejdea, a trebuit să renunţăm la noi înşine, ca să putem supravieţui într-o lume căreia nu-i mai cuprindem înţelesul.

Unii au hotărît să fie veşnic obedienţi, ca să nu mai primească niciodată pedepse. Alţii au jurat că, dacă părinţii lor nu le-au dat dragostea după care tînjeau, îşi vor găsi, la rîndul lor, puterea de a face chisăliţă din inimile celor de lîngă ei. Şi apoi şi-au ascuns hotărîrea în străfundul gîndului.”

Am lasat intreaga pledoarie psalmodico-spasmodica despre nimic a tinerie doamne Paunescu (stiti voi, nora aleia care a scapat basma curata dupa ce a omorit niste oameni cu masina si a aluia pe care m-am saturat ca de mere acre sa-l aud eufemizat ca „a mincat el mult cacat, da’ e un mare poet”; e mare, dom’le, ce-i al lui e pus pe burta) pentru a va lasa judecata libera in ceea ce priveste stilul cleios si stropit cu parfum „la ciocanel” al metamorfozatei. Pacat de atitia oameni de valoare care accepta sa se afiseze in acest anturaj editorial. Zic eu. Voi nu trebuie sa fiti de acord cu mine.