Wassapiri – cremă de păstârnac

Întâmplată azi, în prima zi după minunatele săptămâni portugheze, după multe supe-cremă fabuloase găsite în restaurantele din Porto şi tânjind după favorita mea cu păstârnac, praz şi puţin ardei gras. Dar pentru că în timp ce fierbeau legumele am îmbrăcat câteva bucăşele de ton în susan prăjit cu wassabi, i-am dat o direcţie nouă, pe care v-o împărtăşesc cu drag.

Ingrediente pentru 8-10 porţii: 10-12 tulpini medii de păstârnac proaspăt (nu aleg foarte mari pentru că, de obicei, pot fi aţoase şi bătrâne); 5 fire de praz de grădină (mai subţiri, mai plăpânde, dar cărnoase şi sănătoase); 2 ardei graşi galbeni sau verzi (de grădină); 50 ml ulei de măsline extravirgin, presat la rece (cel mai bun e, de obicei, grecesc şi trebuie să coste minimum 4-5 euro în grecia şi 35-40 de lei litrul în România; 2 linguri de susan crud; 1-2 linguriţă pastă proaspătă de wassabi; câteva picături de ulei de piri-piri (ulei extravirgin de măsline infuzat cu peperoncino); 8-10 felii subţiri de costiţă afumată slabă, fără os; o căpăţână de salată iceberg tăiată în tranşe groase de un deget.

Pasul 1. Am curăţat şi am spălat legumele. Din praz am păstrat tija albă şi foarte puţin din partea verde, cu frunze, pe care e necesar să le spălaţi bine, de obicei e multă ţărână acolo. Am tăiat totul în bucăţi nu prea mari şi am pus la fiert împreună cu uleiul şi o linguriţă de sare în vreo doi litri de apă. Am acoperit cu capac şi am lăsat să fiarbă până a intrat furculiţa uşor în bucăţile de păstârnac.

Pasul 2. Între timp am tăiat şunca în fragmente de 1 cm şi am uscat-o încet, într-o tigaie, la foc nu foarte puternic, fără ulei suplimentar. Am vrut să obţin mai degravă nişte scovergi uscate şi crocante, care să plutească frumos în farfurie, la suprafaţa cremei.

Pasul 3. Am prăjit susanul într-o tigaie, fără ulei. Trebuie amestecat în permanenţă, ca să elibereze uleiurile volatile şi ca să nu se lipească. Când a devenit uşor gălbui, l-am amestecat înr-un castron cu uleiul de piri-piri şi cu pasta de wassabi. Am avut grijă să se amestece cât mai bine, apoi am revenit pe aragaz cu el în tigaie, pentru vreo trei minute, ca să toate aromele să se impregneze bine în seminţe.

Pasul 4. Când legumele au fost suficient de moi, le-am transformat în cremă groasă, untoasă, cu blenderul vertical, extraordinar de util şi când vine vorba de supe. Ţineţi minte: dacă supa e prea lichidă, înapoi cu ea pe foc şi fierbeţi până se îngroaşă suficient. Dacă e prea groasă, adăugaţi apă, aduceţi la clocot şi dregeţi gustul.

Pe farfurie am pus întâi două-trei polonice de cremă. În mijloc am creat o structură de susţinere (dar şi textură) aşezând câteva fâşii de salată crocantă. Am sprijinit în ea câteva fragmente de costiţă uscată şi am presărat o cantitate însemnată de susan cu wassabi şi piri-piri. Am completat cu un fir subţire de ulei de măsline şi o singură picătură de ulei de piri-piri. Fără crutoane de data asta, pentru că o vreme stau ceva mai departe de carbohidraţi. Păstârnacul e blând, e dulce, dar nobil şi delicat. Consistenţa şi gustul electrizant al seminţelor de susan pomădate cu drăcuşori nu fac decât să pună în valoare şi să potenţeze proiectând în fuziune calităţile primordiale ale unei creme clasice.

Spor!