Posturi cu tagurile: "marketing"

Duhh, vin si eu la spartul tirgului, dupa ce si-a dta toata lumea cu parerea si laudele au curs in cascade: misto campania pre-lansare a albumului semnat de Moga pentru Smiley. Mie cel mai mult mi-a placut fotoliul cu interiorul rosu, spatele alb, taiat pe croma alba, ca si cum testimoniantii cu aipod ar fi iesit ca din nimic atunci cind se intorceau cu fata. Designul asta de fotoliu-alveola nu est enicidecum vreo inventie dar, cu siguranta, este unul dintre cele mai „music related” fotolii din cite exista. Imi aduc aminte de unele aproape identice, aproape sferice, in holul case studentilor din Pitesti. Erau acolo in urma cu vreo 25 de ani. Aveau difuzoare incastrate pe partea interioara a peretilor captusiti cu material textil, de insonorizare, cinectate la pupitrul DJ-ului.

Ei bine, scaunelul asta rotativ este zilele-astea si vedeta colectiei de primavara a Mobexpert. Sigur, din mindria pudica binecunoscuta, pe mesh-urile si panourile din oras nu scrie cu mindrie „l-ati vazut pe You Tube, in spoturile de promovare ale albumului <<In Lipsa Mea>>, al lui Smiley” sau ceva mai scurt, cu acelasi continut. De unde mie-mi rezulta ca ori Mobexpert a ratat un cross-promotion simpatic si bine tintit, ori colaborarea a existat doar pe baza unui mesaj subconstient. Adica: noi n-avem cum sa zicem nimic in spoturi, dar fotoliul sigur va placea si le va ramine in creier consumatorilor. Deci mizati pe imaginea lui in materialele de comunicare pentru colectia de primavara.

Cum? Iar gindesc mai mult decit e cazul? A, voi ziceti ca e o pura intimplare? Ca i-a placut lui Moga fotoliul, l-a cumparat, si-a facut treaba cu el, dupa care s-a trezit Mobexpert ca e rost sa se agate de capitalul de imagine deja creat? Considerati-ma naiv, eu mizez pe primul rationament, acela al colaborarii. Iata si corpul delict, asa cum arata el pe coperta pliantului Mobexpert.

Asa arata, intre timp, rezultatul rasunatoarelor proiecte de fidelizare si valoare adaugata initiate la gramada in presa cu precadere cotidiana de anul trecut. In general, vinzatorii sint destul de amabili sa-ti gaseasca pe sub chiosc si editiile deja preistorice care au incercat sa se vinda, mai mult si mai scump, alaturi de carti, cd-uri, dvd-uri, fiare de calcat, titireze, masini de barbierit sau seturi de cearsafuri. Marile lovituri de marketing au avut un succes atit de mare, incit seriile intregi de Prison Break sau nemuritoarele hit-uri ale lui Ovidiu Scomornick zac pe tarabe, batute de vinticelul obraznic al primaverii.

Ma intreb din ce in ce mai des ce cauta campania „Fabrica de fericire” pe TV. Am priceput ca primul spot ar fi trebuit sa anunte campania online, sa confere notorietate subiectului. Am acceptat ca outdoor-ul pe aceeasi tema a fost ales din aceeasi nevoie de notorietate. Insa continuarea povestii in episoade-spot in calupurile de publicitate mi se pare deja pierdere de resurse.

Eu, cu mintea mea profana, cred ca imaginea de mai jos este un panou publicitar, adica un „out-door”. Intr-un almanah scria ca astea se adreseaza in primul rind soferilor, care in principiu ar trebui sa le observe, sa le citeasca si sa le si priceapa in trei pina la cinci secunde. Eventual sa le mai si transmita un mesaj, poate chiar o stare. Poate chiar sa induca la consum, de proba sau fidelizat… Norocul meu ca sint tatic la „Hangaroo”. Si-am fost si concurent la Roata Norocului cind eram mic, hehehehe.

Pozitionare sa fie daca o cer interesele partidului, dar la cum e scrisa, la cum arata, la ce subiecte propune, la cum le abordeaza si la ce pret, am avut senzatia ca revista asta nu e chiar frutifres, de comunicat pe la metrou…

Kinder nu mai e de multi ani un brand dedicat exclusiv copiilor, dar zau ca imaginile de mai jos nu-mi trezesc fantasme cu buze vinovate sau voluptati tavalite in ciocolata. Mi se pare aberant sa incerci sa pui in spinarea unui brand ingenios, ludic si provocator la nivel afectiv firesc o serie intreaga de produse care, dupa ce ca tintesc cu totul alte segmente, mai comunica si atit de dizgratios. Poate ca un label separat ar mai rezolva problema, chiar daca din punct de vedere vizual dezastrul de mai jos va fi exprimat si sub alte forme. In cel mai rau caz, probabil ca ar opri erodarea brand-ului principal, care beneficiaza de un logo care-ti spune simplu: copii, jucarii, desene, ciocolata buna. Admitind ca printul n-ar fi o mizerie, mesajul semiotic imi pare o mare nuca-n perete linga logo-ul stiut. Si da, arata a cac*t.

Sintem rezistenti la schimbari. Da, sintem, chiar daca ne place sa ne consideram „adaptabili”, sa declaram ca ne acomodam usor situatiilor neprevazute. In companiile mari, managementul schimbarii s-a dovedit a fi mai mult decit necesar in conditii diverse: management nou, preluari de companii, schimbare de sediu, strategii de piata fundamental schimbate etc. O tehnica de management cu siguranta utila, destul de noua pentru Romania, a carei necesitate este, ca in multe alte cazuri, destul de greu constientizata de mult eechipe de management.

In esenta, tacticile de management al schimbarii au la baza tot oamenii care iti formeaza echipa si care sint nevoiti sa se adapteze unor principii sau strategii noi. Cum mecanismul functioneaza multumita indivizilor, unitatea de masura pentru succesul proiectului de schimbare sint, desigur, tot ei. Asta in interiorul mecanismului. In exteriorul sau, pe piata, printre consumatori, treaba asta e trecuta tot in dreptul Marketingului. Nu din punctul de vedere al comunicarii, cel putin in plan ideal. Orice schimbare ale carei efecte sint resimtite de publicul tau este dictata de necesitatile de business si, ca sa zic asa, tradusa in strategii de marketing ce urmeaza a fi implementate. Si da, comunicate intr-un final.

Pentru multi dintre voi, treaba asta de mai sus poate parea un fel de teorie a chibritului stins, insa cind ma gindesc la citi marketanti inca mai pun semnul egal intre marketing si comunicare, zic ca o explicatie in plus nu strica. Si pentru ca sint convins ca previzionarea posibilelor efecte ale schimbarii ar trebui sa fie un capitol important al strategiei, vin cu un exemplu banal, care mai degraba sustine primul enunt al articolului.

Sa mor io, na, sa-mi coaca ochiu’ si sa-mi puta buricu’ de nu-mi plac niuzletarele! Mi-as dori sa primesc cite 30-40 pe zi. Dar toate astea sa ma agate, sa ma fidelizeze, sa ma indemne fara eforturi la consum, la trial. Nu ca alea trimise de fata de la Tango, care trudea chiar si pe 24 decembrie, scotindu-mi ochii cu Dana Razboiu, dar uitind sa zica si ea un „pune mina pe Vasilica, sa-ti iei de Craciun masina mica!” la final. Eu incerc sa dialoghez cu tanti Apostu, dar ea se tine bat baston.

In fine, despre altceva este vorba acilea. Din ciclul „primim de la un tinar publicitar talentat din Ardeal”, ma pomenesc astazi cu un mail de-ala scirbos, de lauda de sine, forwardat de omu’ asta de bine despre care zic. „Imagistica – cea mai dinamica companie de branding din Transilvania” zice titlul cacofonic. „Imagistica”…hm…tare inspirat pentru o „companie de branding”. N-am la indemina ceva pagini aurii sau albastrii, dar sint foarte curios sa aflu cam cite „companii de branding” mai exista in Transilvania si, desigur, sa stiu citi clienti locali au utilizat in 2007 servicii de branding.

Trecem mai departe.

Happy TEN! Inspirata alegere sa-ti sarbatoresti aniversarea chiar in primele zile ale anului, cind destui romani consuma TV la greu. Anul asta m-au prins si pe mine la inghesuiala, cu Wag The Dog si Casino, iar miine probabil ca nu voi rata Raging Bull. Filme grele, filme bune, scene memorabile. Imi aduc aminte de primii pasi ai HBO in Romania, de PR-ul dragut pe care il facea pe-atunci Lidia Solomon (intre timp deja de multi ani la Vodafone), de micile campanii, la care au renuntat intre timp dintr-o minima logica functionala… Tin minte ca am avut un parteneriat cu ei pentru un concert Cher pe care l-au promovat cu niste concursuri la radio. Au dat Afise A0, cite un rucsac si CD-uri originale cu cel mai recent, la vreme aceea, album Cher. Problema a aparut cind si-au dat seama ca reprezentantul in Romania al casei de discuri (Sony parca) nu avea decit vreo cinci CD-uri pe stoc. Asa ca le-au comandat direct din US. :)

Dincolo de tot balastul infernal si de reluarile pe care le difuzeaza din ratiuni comerciale, HBO merita aplauze pentru filmele bune, filmele vechi si filmele romanesti pe care se incumeta sa le difuzeze. Un mare minus, insa, pentru filmuletul cu osanale testimoniale pe care il difuzeaza zilele-astea, care nu transmite mai nimic, in care frazele sint strimbe si nenaturale si care mai e si foarte prost filmat, regizat si editat. Mie mi se pare mai mult decit inutil. Foarte lame sincroanele in care li se ureaza „mai multi abonati”. In rest, toate bune, HBO.

Bun venit in galeriile celui mai recent muzeu virtual din .ro! Blogbrowsing iti ofera acum posibilitatea de a rasfoi pagina dupa pagina, ca intr-un volum de opere alese, mostre de gindirism profund sau numai panseuri superficiale, fapte lipsite de eroism si scrijelituri degeaba ale blogosferei romanesti. Caracterul aleatoriu al paginatiei si accesul fara chiloti la Internet te vor surprinde prin magia amalgamului de ginduri bine scrise, delatiuni ordinare, minciuni sfruntate, informatii utile sau doar utilitare, agramatisme feroce, imagini originale sau furate… Cu Blogbrowsing esti acum mai usor de gasit, dar iti va fi si mai greu sa focusezi atentia celor care te vor vizita. Inca o jucarie de „sidebar” care va distrage atentia cititorului de la articolele tale si asa cam subrede, cam prost scrise, cam lipsite de relevanta. Blogbrowsing este un serviciu oferit de Blog Agency, care nu doarme, dom’le, nu doarme…