Posturi cu tagurile: "marketing"

Inainte: As dori un ziar, va rog. Care? Nu conteaza, ca vreau sa impachetez un peste in el.

Dupa: As dori un ziar, va rog. Va dau cu peste, cu pulpa de miel, cu dividiu, cu carticica sau cu silicoane?

La batrinete, asta dupa capul meu ar veni undeva dupa 35 de ani (sic!), as vrea o bucatarie imensa si desteapta, intr-o circiuma nu prea mare, fara fasoane, in care sa te simti acasa, un computer suficient de inteligent si de rapid (cam ca asta pe care-l am acum) si, desigur, o conexiune decenta la internet. Adica: sa scriu, sa-i citesc pe altii, sa gatesc si sa fiu un foarte bun sef de sala. Sa scriu in timp ce dibacesc prin cratiti, asa cum fac si acum, sa ies din cind in cind din bucatarie si sa le spun musteriilor cite o vorba de duh, cite o istorie scurta si poate un pic amuzanta, intre primo si secondo. Sa stiu de luni ce vor sa manince simbata si sa le trimit o placinta cu mere duminica dimineata doar ca sa le aduc aminte ca ii astept la cina.

Pentru ca astazi am haladuit ca un bivol fara tinta prin tot magazinul, pentru ca nu exista semne care sa-ti spuna tie, cel nefamiliarizat cu topografia, in ce directie s-o iei si unde gasesti ceea ce cauti,

Imi plac tare mult HR-istii pasionati de meseria lor. Mai ales cei tineri, care nu s-au mutat de la „carti de munca” la recruiting, implementare de politici interne, career development si asa mai departe. Imi plac aceia pe care ii mai vezi si dupa angajare, a caror prezenta se face simtita in companie in mod efectiv, nu doar prin mailuri care te anunta ca miine e ziua lui X ori ca banca Y sau asiguratorul Z iti face o mare oferta. Chiar mi se pare stupid sa primesc de la HR astfel de mesaje publicitare. Sint mereu tentat sa cred ca respectivul fie isi ia un comision de pe urma propagarii mesajului, fie n-are ce face. Din aceeasi categorie: HR-ul pe care nu-l gasesti niciodata liber pentru o discutie, cel la care trebuie sa te programezi cu citeva zile inainte, cel care iti lasa impresia ca-ti face un favor atunci cind iti raspunde la o intrebare, care te trateaza superior, care ridica din umeri si iti serveste impersonalul si degradantul „asa s-a hotarit” cind te trezesti fara nici o explicatie.

Ma simt atras de HR si pentru ca, atunci cind am avut ocazia sa tin interviuri si sa angajez oameni, in cele mai multe cazuri am oprit ce trebuia si am respins dupa o judecata confirmata de recruiter-ul cu care am lucrat. Ma refer aici la HR-ul intern, caci in cazul serviciilor externalizate e ceva mai complicat si, din punctul meu de vedere, relatia e ceva mai sintetica. De multe ori iti e greu tie, intern, sa identifici profilul celui mai potrivit candidat pentru jobul pe care-l ai liber. Mi se pare cu atit mai dificila misiunea unui consultant nefamiliarizat cu structura si mood-ul general din compania pentru care presteaza.

Asta e o carte care eu cred ca v-ar interesa. Ma adresez celor care inca mai cred ca strategia de marketing nici nu se confunda, nici nu tine loc de advertising. Sau, dimpotriva, celor care cred si s-ar putea lasa convinsi ca nu e chiar asa. Cititi aici pe larg despre ceea ce-l mina pe Mark Earls in „lupta cu turmele”. Gasiti multe alte referiri pe Google. Mie mi-a placut si asta. Click foto pentru pagina din Amazon.co.uk.

Cel putin prima zi, in proportie de 90%. Dar cum a doua va fi numai cu Mark Earls, procentul va tinde catre 95% overall. Si parca un seminar de felul asta are gust mai bun atunci cind il platesti frumos din buzunarelul propriu si nu simti ca, dincolo de avantajul de a asculta pe viu niste oameni de la care ai de invatat, pe umeri porti si recunostinta cu aroma fina de obligatie fata de compania care ti-a platit participarea. M-am simtit mai relaxat decit la alte asemenea evenimente la care am participat in ultimii ani si cred ca i-am priceput mai usor, i-am ascultat cu mai mare atentie, mi-am notat o gramada de chestii. Asta si pentru ca am rezonat in buna parte cu ideile lor. Si asta pentru ca majoritatea vorbitorilor au fost de categorie grea.

Nu va voi povesti in amanunt despre continutul prezentarilor in primul rind pentru ca (hehehe) am platit ca sa stiu acum ce mi-au spus ele. In al doilea rind, pentru ca prefer sa ma rezum la esential. Si pentru ca e sezonul in care orice sereleu organizeaza cite o partuza la care e musai sa-si premieze furnizorii, clientii importanti si prietenii de la Fisc, am incercat sa impart conferentiarii de azi pe citeva categorii de premii virtuale.

Asta pentru ca multi, covirsitor de multi dintre locuitorii activi ai orasului asta n-au apucat s-o pupe pe Mimi, sa-l plimbe pe Bruno sau sa bata mingea pe unde si-a marcat Apa Nova teritoriul. „Olivia Ruiz – J’traîne des pieds”