Posturi cu tagurile: "evenimente"

Simbata dimineata, de pe la zece, la Charles de Gaulle, cu catel, cu motanel, noi cu muschii ca otelu’ vom culege musetelu’! Simbata trecuta, pe cind rezistam eroic pe patine prin Herastrau, mi-am propus sa fiu mai bun decit Maruta, care presta pentru crosul Petrom. Eu il deservesc (adica ii produc deservicii) indirect pe Samsung, care e la a saptea editie a evenimentului. Traseul e Charles de Gaulle – Arc – Kiseleff – Victoriei – Aviatorilor – de Gaulle. Nu, eu n-alerg, dar o sa-i admir verbal si o sa-i premiez pe-aia care o vor face. Anul trecut au fost vreo doua mii de participanti, da’ anu’ asta vin si Ana Lescaut, Anka Badiu, Anda Adam si Alexandra Ungureanu & Crush. The A team. Zi, te bagi?

La invitatia lui Cristi Manafu, am fost in seara asta la a treia intilnire a Web Club, o initiativa sociala dedicata implicatilor si adiacentilor din online, facilitata de Evensys. Bun prilej de networking, de intilnit oameni pe care-i stiu sau nu, de care am auzit, dar pe care nu i-am intilnit niciodata. Cu Manafu mi se intimplase acelasi lucru pina aseara, cind subiecte destul de concrete ne-au adunat la o cafea.

La Web Club asta se intimpla in primul rind. Se intilnesc oameni cu interese comune, se nasc colaborari si chiar business-uri noi. In plus, o tema predefinita si mai multe puncte de vedere, intr-o formula ceva mai…formala, cu microfon si proiector.  In seara asta s-a vorbit despre variantele si pasii de urmat cind incerci sa gasesti finantare pentru proiectele sau proiectele proiectelor online.

Orlando, la obiect si de bun simt, asa cum il stie toata lumea. Vlad Stan, entuziast pina la surescitare, adinc inradacinat in propria experienta. Andras Nagy, modest si vadit marcat de succesul povestii Neogen. Dorin Boerescu, bunul Dorin :)  Ne stim de vreo zece ani si acum l-am vazut prima oara vorbind public. Dezinhibat, amical, lipsit de ifose si iesiri necontrolate. Dorin si-a anuntat deschiderea pentru crearea unui grup de finantare pentru oamenii cu idei bune de urcat in www, dar lipsiti de capital.

Probabil in premiera, Vlad Stan a anuntat constituirea unui fond de investitii dedicat proiectelor online ce au nevoie de finantare. Ei zic ca au de dat vreo 500,000 pina la sfrisitul anului. Alaturi de Stan exista doi parteneri cu antecedente in piata imobiliara, unul roman, celalalt – spaniol. Am aflat cu ocazia asta ca plasarea unui „imobiliar” intr-o sala de antreprenori, specialisti online, jurnalisti si bloggeri poate deveni un spectacol savuros. Mai ales cind imobiliarul primeste si microfonul.

Ii multumesc lui Cristi Manafu pentru invitatie si m-as bucura ca, la editia viitoare, sa ma inilnesc cu unii dintre cei care citesc aceste rinduri.

N-as avea mare lucru de zis despre „Faithless DJ Set” de aseara. Maxi Jazz a venit cu o treaba concreta, Insomnia Racing Team (parca) pe numele ei. Ca a iesit si de o muzichie la botu’ calului, mi se pare firesc. Dezamagire mare pentru kristalisti si bambooleze, taica a avut chef de joaca, a PUS muzica, nene. Nimic din toptanele de vaiburi europene care, daca nu trece vara mai repede, risca sa-mi ofileasca urechile cu lipsa lor de varietate. Asa ca funk, disco, rap si mult beat ragga, toate bune de puis hoitu’ in miscare. Nu tu catharsis, nu tu spasme si contractii de uzura trance…nimic. FUN! S-au dezmortit si stolurile de papagali in a doua parte, cind Sister Bliss a virat hotarit catre sunete mult mai albe si mai britanic filtrate.

Traditionalul „trai’tz’ar famelia!” merge catre echipa tehnica si mai ales catre aia care cica s-a ocupat de sunet la treaba asta. Pe o scara de la unu la zece, calificativul a fost „jalnic”. Pareri de rau si pentru parcul Izvor, acest mare loc viran din mijlocul orasului. Mai jos, citeva imagini cu taica, cu surioara si cu niste orori din public.

Papusica electrica s-a dedulcit la vaiburi carpatodanubianopontice, asa ca se intoarce. Pacat ca la Polivalenta, urasc sala aia din toate punctele de vedere.

Zic emag!cii: Roisin Murphy se va afla toamna aceasta pentru a doua oara in Romania! Dupa un show “electric” sustinut vara aceasta pe scena B’ESTFEST, in cea de-a treia zi a festivalului, Roisin Murphy revine la Bucuresti pentru un nou concert care va avea loc pe 5 noiembrie la Sala Polivalenta!

Dupa aproape 10 ani de la debutul ei in muzica alaturi de Mark Brydon in cadrul trupei Moloko, Roisin Murphy si-a inceput cariera solo ramanand in atentia iubitorilor de ritmuri trip-hop si electro-funk. Nonconformismul care o caracterizeaza si-a pus amprenta nu numai asupra stilului sau vestimentar ci si asupra muzicii, sound-ul noilor albume fiind unul inconfundabil, devenind in scurt timp reprezentativ pentru scena dance underground. “Ruby Blue”, promovat de single-urile „If We’re In Love” si „Sow into You”, a fost lansat in iunie 2005, piesa “Ruby Blue”, cea care a dat si titlul albumului, fiind inclusa si pe coloana sonora a serialului “Grey’s Anatomy”. Cel de-al doilea album al artistei, “Overpowered”, a aparut la sfarsitul anului 2007, la scurt timp dupa lansarea single-ului „Let Me Know”, in colaborare cu Groove Armada.

Uite ca o mai veche dorinta muzicala ardenta mi se va implini cu ajutorul inspiratilor bajeti de la EMAG!C.
Toamna aceasta, trupa americana THIEVERY CORPORATION va concerta pentru prima data in Romania in formula “completa”: 13 muzicieni pe aceiasi scena, intr-un super show live! Organizat de catre Emag!c Entertainment, spectacolul va avea loc pe 15 octombrie, la Sala Palatului din Bucuresti.

In seara asta, la Fratelli Studio. Deocamdata doar poze. Ale mele si ale lor, ca sa crapati de pofta la micul dejun. Povestea mai tirziu, dupa digestie.

Asadar, dupa digestie. Dupa citiva ani in care Peroni si-a jucat comunicarea din Romania cu Publicis, apoi cu Mercury, de-acum citeva luni la timona bugetului lor se afla Odyssey si eu cred ca-i bine. Daca in anii trecuti vara era rezervata „Ambientaliei”, concept international cu „activatori” tavaliti prin life-style Peroni vreme de vreo douasprezece ore fara pauza, anul asta a venit din Italia „Aperitivo”. Giorgio Locatelli, chef cu o stea Michelin si proprietar de Locanda cu acelasi nume, a creat pentru Peroni o serie de bruschetta suficient de savuroase pentru o masa frugala, in care ametirea papilei e mult mai importanta decit incarcarea ei peste masura.

Mi se pare doar mie stupid si un pic enervant ca Romtelecom si Clicknet inca imi mai ofera intr-un spot TV „cel mai tare eveniment muzical al anului” la zece zile dupa Aftershock? A, ce misto ar fi fost un spotulet cu miile de oameni care-au fost acolo, cu taieturi scurte si faine din concerte, cu oameni stind in c*r pe mouse-pad-urile pe care calcam la fiecare pas si cu betele-alea fosforescente pe care si le pusesera cocalarii la urechi si in jurul gitului… Mergea vreo zece zile dupa event, cu un eventual „ne-am distrat bine impreuna” la sfirsit? Req stie…

Un epilog foarte bun pentru un eveniment despre care se va vorbi multa vreme dupa incheierea lui. Deocamdata doar foto, revin si cu povestile cit pot de repede, in cursul zilei.

ROSS THE BOSS

Vorba unui prieten, sunete care ne-au armonizat copilaria. Si, vorba vocalistului, „daca voua va plac astea noi, noua ne plac mult alea vechi”. Surprinzator de multi copilasi devotati inversunarii luptatoare multumita unui sound care nici pe vremea mea nu trezise prea multe spirite in Romania.  Cind vad vreo trei sute de baieti si fete care stiu versuri Manowar pe de rost, parca imi licare o speranta ca poporu’ asta mai are o sansa :D. Ce pot sa zic despre Ross The Boss? Cind ai cintat o viata intreaga cu Manowar si iti faci propria ta gasca, doar n-o sa cinti ca Genesis, nu? Chiar daca s-a chinuit mult, vocalul n-a reusit decit sa-mi deschida pofta de reascultat vechile „arii” ale lui DeMaio. Ati observat cit de des o striga asta pe ma-sa in textul pieselor?

De la Emag!c citire:

Trupa Judas Priest va concerta vinerea aceasta pentru prima data in Romania, in cadul B’ESTFEST AFTERSHOCK. Membrii legendarei trupe au declarat recent ca regreta faptul ca nu au ajuns pana acum in Romania si ca sunt enuziasmati de concertul de vineri: “scuze ca nu am putut ajunge la voi pana acum, dar a venit in sfarsit momentul ca voi sa luati parte la experienta Priest, iar noi sa traim din plin ceea ce are Romania de oferit!”

Cred ca recitalurile cu batrini apusi care au fost la un moment dat foarte buni incep sa-mi produca nemultumiri ce transcend aprecierile de natura muzicala si concertistica. De ce nu am putut sa-i vad la vremea lor? De ce n-am plecat din Romania imediat dupa ’90 sau macar cind am terminat liceul? De ce unii producatori de spectacole insista sa-mi puna in fata tavi largi cu exemplificari amenintatoare despre trecerea timpului?