APERITIVO CU PERONI, BY ODYSSEY

miercuri, 30 iulie, 2008 la 11:57 pm

In seara asta, la Fratelli Studio. Deocamdata doar poze. Ale mele si ale lor, ca sa crapati de pofta la micul dejun. Povestea mai tirziu, dupa digestie.

Asadar, dupa digestie. Dupa citiva ani in care Peroni si-a jucat comunicarea din Romania cu Publicis, apoi cu Mercury, de-acum citeva luni la timona bugetului lor se afla Odyssey si eu cred ca-i bine. Daca in anii trecuti vara era rezervata „Ambientaliei”, concept international cu „activatori” tavaliti prin life-style Peroni vreme de vreo douasprezece ore fara pauza, anul asta a venit din Italia „Aperitivo”. Giorgio Locatelli, chef cu o stea Michelin si proprietar de Locanda cu acelasi nume, a creat pentru Peroni o serie de bruschetta suficient de savuroase pentru o masa frugala, in care ametirea papilei e mult mai importanta decit incarcarea ei peste masura.

Ce este Aperitivo in Italia? O gustare in doze mici, insotita de bauturi slab alcoolizate. Adica exact contrariul traditionalei ghiftuiri de dupa serviciu, indusa de foamea neagra de peste zi. Adica o cina dupa care sa te mai poti ridica in doua picioare, sa fii activ, sa socializezi, sa traiesti dincolo de perimetrul pacatosului televizor/computer. Ce este Aperitivo la Bucuresti? In primul rind o provocare sociala daca ma gindesc ca invitatia primita pe e-mail incepea cu „ia-ti nevasta si vino la Aperitivo”. Da, probabil ca am primit o invitatie foarte personalizata din moment ce am fost printre foarte putinii „familisti” din perimetru. Dar o sa revin asupra acestui aspect.

Daca saptamina trecuta Antonio Passarelli a deschis cu mult succes ostilitatile replicind retetele lui Locatelli, aseara a fost rindul „noului val”, reprezentat de unul dintre cei trei „Flavours”. Citeva dintre retetele originale, ingredientele originale dintre care unele zburate cu doar o noapte inainte direct dinItalia, suficient interes si dibacie din partea personajului central si a celor doi „asistenti”, prea putin chef de experiment si o foame teribela, monsher, dinspre participanti. Un adevarat evantai de arome si consistente, de la bruschetta foarte vegetariene si bline in parfumuri pina la dracescul Crostone Nduja, condimentat din toate directiile si sub toate formele. Toate astea printre amicale si familiare valuri line de Peroni. Smart finger food, bere slaba, o tacla, un pic de briza. Neasteptat de suficient pentru o seara din mijlocul saptaminii.

O asemenea conjunctura n-ar trebui sa fie o mare fita, ci mai degraba un semn de normalitate. Dar mai dureaza. Mai trebuie sa treaca destula vreme pina ce o intimplare de factura asta nu va fi doar inca o intersectie a spectrelor devenite decor fix prin cele citeva epicentre nationale ale formelor fara fond. Am vazut si citeva personaje din „industrie”,  intr-o proportie coplesita de obisnuita cascada a posetutelor slempete. Clasa de mijloc socializeaza mai degraba in weekend. Seara, in timpul saptaminii, consuma internet, televizor si ciorba facuta duminica, sa dureze o saptamina.

Bucuria suprema: press-kit-ul proiectului, cu retetele originale si un mini-CD cu info si foto. Toate astea sub forma unei carticele de mare efect, made by Odyssey. Multumesc, CH:).