Penultimul act al epopeii B’Estfest in cuvinte si imagini pe copolovici.ro/blog. Google imi demonstreaza din nou cit de mult ii place continutul nou, proaspat, urcat cit mai repede dupa un eveniment daca nu poti chiar in timpul. Mai jos, ceva mai multe poze in care unii e posibil sa va recunoasteti. Fete, dude si-alte mood-uri. Neclasificate, chiar daca unele ar intra garantat la „penibil”, altele la „stari” sau la „cocalari de ambe sexe”. Injoin.
Cream cu un domn organizator
Tudor Chirila gay friendly
Andrei Dimulescu, glossy pooper
[de-aici am scos un nene care mi-a trimis doua mailuri nervoase]
Clickio (clickio.ro, Blogagency)
Dan Tudoroiu (iann)
Sint convins ca Manu Chao a avut un recital extraordinar, ca nimeni nu se astepta sa tina atitia oameni in fata scenei, ca va cinta atit de mult si ca se va bucura de asemenea succes. Si ma las convins de toate astea dupa cele citeva minute in care am vazut arena fierbind in ritmuri indracite si dupa cele povestite de oamenii care nu s-au dezlipit de-acolo pina la finalul recitalului. In seara asta, insa, ramin la pararea ca superlativul s-a numit Nelly Furtado.
O aparitie absolut relaxanta si aerisita, chiar daca putin cam prea „club” in mijlocul celorlalti protagonisti. Beat-ul atragatoarei blonde, fosta componenta a grupului Moloko, a adunat in fata scenei oameni cu mult chef de dans. Un show destul de reusit, in care personajul principal si cele doua dansatoare au tinut audienta treaza, rasplatind-o pentru decalarea de aproape 45 de minute fata de ora anuntata. Roisin Murphy isi cunoaste farmecele, si le foloseste din plin, dar nici din punct de vedere vocal nu sta rau deloc. Vestimentatii multe, schimbate la vedere, palarii futuriste, pelerine extraterestre, masina de vint, un combinezon transparent si mult, mult vibe. Foto mai jos.
Destul de mult public pentru o trupa cu un singur hit pe viata ei destul de scurta deocamdata. Sificient de tonici si de placuti cit sa incinga putin fetele imbujorate de aparitia blondului de la vitrina. Cu mici probleme tehnice la inceput, cu oarecare stingacie in prezenta scenica si cu suficient farmec pentru virsta lor si a auditoriului. Din pacate i-am parasit rapid, in favoarea interesantei Roisin Murphy. Foto mai jos.
A fost primul recital la care am ajuns in ce-a de-a treia zi de BESTFEST. Nefiind printre fructele pe care le combin eu cel mai bine pentru o salata muzicala apetisanta, probabil ca n-am reusit sa-i apreciez la justa lor valoare. Mi-au sunat a trupa de colegiu ceva mai evoluata, a baieti care au vrut sa mai cinte si dupa absolvire si care incearca sa demonstreze ca au evoluat, ca isi lucreaza sound-ul si ca, probabil, la un moment dat vor fi o trupa mare de tot. Lume destul de multa, fiind cotati chiar de catre organizatori ca numarul trei in topul importantei artistilor zilei. Destul de aratosi, cu un baterist peste media trupei si un vocalist care ori inca isi mai cauta drumul prin muzica, ori are vocea in schimbare. Sunet decent, nu stralucit. Foto mai jos.
Ori am eu o figura prietenoasa, ori abia acum constientizez avantajele sociale ale unei scule competente. Un lucru e clar: modelinele si vedetii au slabiciune la lentila si n-ai nevoie de ditai tunul ca sa te imprietenesti instantaneu cu ei. Ei simte, domnule. Simte pe loc mingiierea transfocatorului si stie ca, indiferent cit ar fi de departe, lentilele va surprinde starea lor intima de moment. Asa ca, incercati in alte mii de batalii inegale cu distanta focala, ei, vedetii si modelinii, se abandoneaza neconditionat declansatorului. Si asta nu doar o clipa sau doua, ci pina sint convinsi ca te-au servit cu profesionalism si ca nu mai stai cu diafragma pa ei.
Mai jos veti gasi citeva rinduri despre ceea ce am ascultat si am vazut in prima seara a celui mai important festival anual facut in Romania. Am facut si citeva poze, dintre care de unele sint destul de multumit. Chiar daca incalc putin regulile jurnalului, prefer sa postez acum insemnarea cu impresiile generale pentru a va lasa mai departe sa vedeti articolele punctuale, despre fiecare act al serii.
Au completat armonic meniul unei prime seri reusite. Nu-mi sint indiferenti, dar genul asta de rock nu ma indeamna la ascultat foarte mult, probabil ca e o specie pe care o pricep mai greu. Au sunat foarte bine din punct de vedere instrumental, mi-a placut alternanta pasajelor dure cu cele foarte melodice, o clapa foarte bine plasata in atmosfera generala a muzicii lor. Un show destul de bine legat chiar daca n-au prea reusit sa umple scena. Dar, cum spuneam la inceput, piesa de puzzle foarte bine integrata in reteta serii. Lume foarte foarte multa la acest ultim recital al serii, destul de apatica si vadit impresionata de prestatia U.N.K.L.E.
Nu stiu altii cum sint, da’ io recunosc ca nu i-am aprofundat niciodata pe baietii cu pricina. Am ascultat cu mai multi ani in urma un album sau doua, insa am decis sa ma limitez doar la cele doua hituri mari si late (alea cu insane si jump) pe care bairamurile, cluburile si radioul au reusit sa mi le indese in creier pina la distrugere in ultimii ~cins’pe ani. Numai ca in seara asta ii pot considera cel mai bun act al primului capitol Bestfest. Mare forta si vibratie puternica de la intrare si pina la final, un public vinos, cu reactii puternice, pe masura celor de pe scena. Sint convins ca Cypress mai au multe de spus publicului lor captiv si ca statura lor de dinozauri ai genului nu-i va impiedica sa mai ramina multa vreme o trupa foarte apreciata. Apetitul publicului ma face sa cred ca proiectele cu rapperi originali adusi in Romania se vor bucura de un succes in crestere. Go ahead, Dox!
Design realizat de
Cele mai voi